“schimbare fie…!”

vorba aceea, dar să pricep şi eu!

n-a trecut un deceniu de democraţie că i-a şi venit cuiva ideea că ne-ar trebui o altă clasă politică. de atunci, mai des ori mai rar, dar cu insistenţă, se reia mereu tema deja clasică a primenirii clasei politice.

în spatele acestui nobil deziderat se ţes însă tot soiul de interese politice. în numele necesităţii schimbării clasei politice s-au rupt alegerile prezidenţiale de cele parlamentare, s-a introdus struţo-cămila asta de vot care nu e nici uninomial şi nici pe listă şi tot în numele proiectului prezidenţial ce priveşte reforma clasei politice se discută acum despre comasarea alegerilor.

votul pe liste, zic politicienii, a fost prost. acum, tot ei constată că şi votul uninominal – atât cât e el de uninominal – tot prost iese. hai să schimbăm iar sistemul, zic politicienii, desigur tot în numele ideii de a avea o clasă politică mai bună.

după atâtea schimbări, făcute parcă de dragul schimbării, încep să cred că nu la sistem e hiba ci la cei care îl compun. altfel spus, legile electorale ar fi bune ele, toate, aşa cum sunt dacă ai avea de unde să alegi altfel de politicieni!

şi încă ceva, politicienii – prin ei înşişi – nu vor face niciodată reforme de fond asupra lor.

viva la revolucion!

capcana politicienilor

în jurul cazului Roşia Montană se ţese o complicată pânză a manipulării.

de ceva vreme toţi politicienii vorbesc despre condiţiile financiare ale acestei afaceri, cât ar trebui să ia Statul Român, pierde sau câştigă România din asocierea cu RMGC…?

Hooo! “iubiţi” politicieni, nu aceasta e întrebarea! de ce am impresia că, mutând fondul discuţiei asupra aspectelor contabile, vreţi să-mi ascundeţi esenţa problemei?!

ÎNTREBAREA LA CARE ÎNCĂ NU S-A DAT UN RĂSPUNS ESTE: VREM SĂ ŞTERGEM DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI ROŞIA MONTANĂ ŞI, ODATĂ CU EA, UNELE DIN CELE MAI VECHI URME ALE EXISTENŢEI NOASTRE PE ACESTE PĂMÂNTURI?

parcă toţi politicienii ar fi căzut de acord asupra acestei cirime la comandă, însă nu se înţeleg asupra preţului.

oamenii de bună credinţă, atâţia câţi mai există, nu ar trebui să se lase păcăliţi de această manipulate din care noi pierdem şi politicienii câştigă!

amnezie

nu a trecut prea mult timp de când, pentru a ne convinge cât de importantă este reforma clasei politice, preşedintele Traian Băsescu spunea că ar fi dispus chiar să renunţe la un an din ultimul său mandat prezidenţial pentru ca “reforma” asta să aibă loc.

aşa cum aţi înţeles, desigur, era vorba ca şi alegerile prezidenţiale să fie “comasate” – cum se spune mai nou – cu scrutinul parlamentar. utie că, decând cu ideea desfăşurării simultane a alegerilor locale cu cele parlamentare, preşedintele nu se mai grăbeşte să plece de la Cotroceni. de ce oare? fiindcă între timp şi-a amintit că el este cel care trebuie să îl desemnze pe viitorul premier şi că, deci, numai el mai poate salva PDL-ul, chiar cu riscul de a mai forţa încă o dată Constituţia.

după cum bine observa un politician bihorean: de când cu unificarea alegerilor, reforma clasei politice, adică votul uninominal direct, atât de plăcut preşedintelui, nu mai e o prioritate.

tare mă tem că, vorba bunicii mele, “n-or fi d’astea nimică!”…

Antonescu al II-lea

Ion Antonescu a fost “conducătorul” statului. Crin Antonescu ce vrea să ajungă: conducătorul, comandantul, căpitanul…?

Sper să nu mă înţelegeţi greşit, ieşirile autoritare ale preşedintelui jucător mă scot din sărite.  Am scris, de … zeci de ori, că dacă Ion Iliescu şi-ar fi permis să se amestece de atâtea în treburile altor instituţii, atât de des precum a făcut-o Traian Băsescu l-ar fi linşat presa, societatea civilă. Ba, cred că şi Europa l-ar fi pus la index… Ei, dar Băsescu ne-a promis că va fi “preşedinte jucător”. Deci asta şi face. Chiar dacă mie nu-mi place…

Problema e că nici modelul propus de Crin Antonescu nu e deloc îndepărtat de cel al preşedintelui de astăzi. Oricât l-ar critica şeful PNL pe Traian Băsescu, nu pare să observe că se comportă întocmai ca el.

Că i-au condiţionat lui Sorin Oprescu sprijinul USL de înscrierea în partid nu e un lucru firesc, dar nici tocmai la locul lui.  Asta în măsura în care un liberal mai ţine la libertatea de opţiune a semenilor săi şi la dreptul individului, chiar şi al primarului, de a fi autonom.

Dar să transmiţi unui partid politic că are de ales între a fi la putere până în 2016 sau a trece în opoziţie, eventual de a-şi vedea oamenii în puşcării mi se pare de neacceptat din partea unui liberal. Adică vinde domnul Antonescu blana ursului din pădure, înainte ca românii să se fi dus la urne? Mai rău, se substituie preşedintele PNL justiţiei şi împarte condamnări penale? Şi mai rău, poate un lider politic care se pretinde liberal să ameninţe şi să şantajeze în acest mod?

Poate! Poate dacă îl cheamă Antonescu, Ion Antonescu nicidecum Crin Antonescu!

fuck CET!

să mă iertaţi pentru titlu,  dar am citit un articol din Spinul bihorean şi m-am revoltat!

vorba bancului ăla: ţiganu’ tot  Ţigan. în cazul de faţă, Ţigan este unul din directorii CET Oradea care explică alambicat cât le e lor de greu şi cum e musai să-i taie de la apa caldă pe orădenii care au plătit pentru vina de a avea vecini cu restanţe.

zice dl. Ţigan că “nu e posibil, nici tehnic, nici legal” ca omul care a plătit să aibă apă caldă! problema tehnică îi priveşte pe ei! clar? din punct de vedere legal, eu nu am contract cu CET-ul fiindcă ei nu vor! cine stă la casă de ce poate avea contract individual? ei, dar e mai comod aşa, să îi strângi pe alţii cu uşa pentru datoriile neplătite şi să spui că nu poţi decât să pedepseşti în grup. ce-ar fi dacă, ducând lucrurile la extremă, n-ar mai plăti nimeni? s-ar duce dracului salariile legendare de la CET!

să fie limpede, deocamdată eu am apă caldă – graţie vecinilor mei care sunt oameni cumsecade – dar şantajul la consumator, pe care îl practică CET-ul e departe de relaţiile normale – producător-client – specifice unei economii de piaţă.

CET-ul orădenilor e un fel de dinozaur care trăieşte în perfectă simbioză cu alţi dinozauri – pitici şi paraziţi. ar face orice să ne ia banii. dar, când vine vorba să îşi mai facă cel puţin un lifting, nu e nicio grabă.

ce-ar fi să inveţe şi domniile lor ca, mai întâi, să dea şi apoi să ceară?

mă gândesc cu groază ce va fi la iarnă. facturile vor creşte, preţul per gigacalorie va creşte şi el, numărul restanţierilor nu are cum să scadă. au să debranşeze tot oraşul? nu, că nu-s tâmpiţi. ar rămâne ei fără salarii.

dacă s-ar găsi un orădean deştept, cu plăţile la zi, dar fără apă caldă la robinet să dea CET-ul în judecată? facem pariu că ar câştiga?

ANI îl vrea pe Lakatos

povestea asta aduce a telenovelă. ANI verifică integritatea deputatului bihorean. în declaraţia de avere Lakatos Peter şi-a sub evaluat locuinţa. tot Lakatos Peter, acelaşi care acum câteva săptămâni îl apăra pe Laszlo Borbely spunând că este vânat de oamenii lui Băsescu, se vede pe el însuşi în cătarea puştii prezidenţiale.

da, e adevărat, deputatul UDMR Bihor a fost unul din cei mai duri critici ai regimului preşedintelui jucător, chiar unul din susţinătorii suspendării lui Băsescu. şi aşa se arată de ce, chiar dacă eşti la putere, nu strică să faci şi puţină opoziţie cu caracter preventiv. nu se ştie niciodată când, cu voie sau fără voie, cazi într-un păcat şi atunci faptul că odată ai spus “nu” poate deveni un argument. totuşi, câtă lipsă de imaginaţie.

ca şi în cazul Borbely, deputatul nostru trece prea uşor peste fapte. dacă e ok, de ce nu le-a permis celor de la ANI să-i evalueze locuninţa? de ce, iniţial, nu le-a oferit funcţionarilor nici documentele solicitate? şi, mai ales, de ce acum insistă să se dea victimă?

verde’nrourat

e clar, femeile nu trebuie lăsate să facă politică, nici măcar să vorbească despre asta. după dezbateri sporadice şi neserioase asupra eventualei schimbări la culoare PDL, Elena Udrea s-a simţit obligată să intervină. partidul ei şi-ar putea schimba culoarea fiindcă “mişcarea ecologistă a luat avânt”. dacă mâine neonazismul va lua şi el amploare PDL trece pe roşu şi negru?

se vede treaba că ăia care tot zic că democrat-liberalii sunt un partid fără doctrină nu s-au înşelat. de la roz bonbonul social-democrat la portocaliul popular-european şi liberal, până la verdele stângist şi ecologist e cale ca de la pământ la lună.

cine nu pricepe asta nu ştie politică. de nicio culoare!

ce mişto!

citesc în EVZ un articol despre “blocul nebunilor” din Bucureşti.

unul dintre interlocutorii reporterului se numeşte “LENE”!!!

senzaţional! cu un aşa nume nu îţi poate cere nimeni să rupi hamul, trăsătura asta trebuie să existe în gena familiei, nu o poţi nega nici îndrepta. trebuie să fie de-a dreptul senzaţional să ai un nume care să îţi legitimeze, într-un anumit fel, condiţia umană.

hmmm… oare să-mi schimb numele???

sondajul şi … etajul

liberalii au “scăpat” unei anumite părţi a presei datele unui sondaj de opinie. evident, cifrele îi avantajează.

nu cred că merită efeortul să le transcriu, le găsiţi în presă. merită însă puse în lumină câteva, serioase, semne de întrebare.

cum de nu-i sare în ochi nimănui că, ipoteticul, candidat al USL pentru funcţia de primar al Oradiei are 79% din voturi? asta într-un oraş unde etnicii maghiari, votanţii constanţi ai UDMR sunt cel puţin o pătrime din electorat. vor autorii sondajului să ne facă să credem că toţi românii, plus câţiva orădeni maghiari votează cu primarul?

vorba unui celebru contemporan: cei care au realizat şi au tălmăcit, ca să nu spun răstălmăcit sondajul, ori sunt proşti ori sunt netrebnici. şi, ca să nu ratez, calamburul din titlu, întreb: şi-o mai fi ridicat cineva un etaj la casă după acest sondaj?

ciudat, dar mai degrabă un avertisment pentru triumfaliştii care “nu văd restul lumii” din pricina impunătoarei staturi a primarului Bolojan e faptul că 15% din cei intervievaţi sunt foarte mulţumiţi de prestaţia edilului şi, tot atâţia,  nemulţumiţi.  desigur, 57% nu pot decât să fie satisfăcuţi.

cum a scos primarul în funcţie un scor demn un judeţ albanez nu-i greu de desluşit. una la mână: Rozalia Biro are 8,9%! doi: PSD are în sondaj doi candidaţi: Mang şi Pop, în condiţiile în care opţiunile senatorului se îndreaptă spre Consiliul Judeţean şi nu spre funcţia de primar. cei doi candidaţi ai PDL nu există, fiindcă partidul nu şi-a desemnat încă un pretendent la postul de primar. asta ca să nu mai pomenim de faptul că şi Ghilea pare că şi-ar dori mai degrabă o candidatură pentru şefia CJ Bihor.

mânăreala e mai clară tocmai în sondajul ce priveşte şefia Judeţului. PNL apare cu trei candidaţi, din care Voloşeniuc, vicepreşedintele în funcţie, smulge un “onorabil” 1,9%. Popa şi Tîrle au scoruri apropiate, 28 respectiv 21 de procente, însă nu e clar pe cine reprezintă preşedintele în funcţie, PNL sau PDL? şi aici voturile maghiarilor au fost împărţite “strategic”: între Kiss şi Cseke. aşa s-a ajuns la numai 14,8%, într-un judeţ a cărui populaţie maghiară trece de 30 de procente.

interesantă este şi observaţia scăpată probabil de cel ce a tălmăcit sondajul liberalilor: “Dacă ar candida în numele USL, Ioan Mang ar câştiga funcţia de preşedinte al CJ Bihor, cu 38% din voturi, conform sondajului Gallup, şi cu 45%, confrom celui al CSCI”.

vin şi spun, dacă alianţa USL ar fi în Bihor una cu adevărat onestă şi nu o încârdăşire dictată de la Bucureşti, Ioan Mang ar trebui să fie candidatul USL. asta pentru simplul motiv că, în conformitate cu datele sondajelor, preşedintele PSD câştigă. sigur, şi preşedintele PNL, Cornel Popa, poate deveni preşedinte, el fiind chiar mai bine cotat în sondaje, dar ar fi înţelept ca şi liberalii să mai lase de la ei.

altfel, cine ştie, pesediştii bihoreni şi-ar putea pierde apetitul electoral…

căldură mare… călduri pe măsură

Doamne ce mă plictisesc! Iau, din când în când câte o carte, încers să citesc dar parcă şi conexiunile nervoase s-au topit. E cald, tare cald, deranjant de cald!

Noroc cu politica! Câte o ieşire de-a preşedintelui mă scoate din toropeală precum un pumn în piept. Roşia Montană nu e subiect! Sprijinul prezidenţial făţis pentru RMGC mă înfirbântă prea tare.

Alegerile, asta da temă de discuţii. Poate la un şpriţ în coaliţie… Despre “comasarea” alegerilor locale cu parlamentarele şi prezidenţialele s-au spus multe lucruri deştepte. Unul dintre ele aparţine bihoreanului Lakatos Peter, deputat UDMR. Dezbaterea despre proiectele locale se va pierde în vacarmul politic al alegerilor naţionale, zicea el. Aşa e, o să fie “varză”. Şi o să mai fie ceva: brambureală în toată regula. Să socotim: alegătorul va primi 7 buletine de vot. Să vedeţi voturi anulate! Loc de fraudă cât cuprinde… Cred că PDL nu are de câştiga din toată povestea asta decât speranţa – vagă – că, până în noiembrie 2012, s-o mai îndulci criza.

Ideea votului uninominal direct, fără matrapazlâcuri şi redistribuiri, e prea bună ca să treacă de clasa politică. În primul rând că nu vrea UDMR. Şi uite aşa ajungem direct la concluzie: mă aştept ca din toată povestea asta cu reforma sistemului electoral să nu se aleagă mai nimic. E doar un şpriţ de vară, cu multă apă chioară şi puţin vin, servit de preşedintele de la Golden Blitz.

Hai noroc!