intrebari

Inalta Poarta nu mai e la Stambul, nici la Kremlin, nici la Bruxelles, nici macar la Washington. Imparatia s-a mutat acolo unde sunt banii. lumea e in criza, criza e globala si… “banii vorbesc”.

in plina criza a gazelor de sist, premierul Romaniei, Victor Ponta, s-a dus acasa la Chevron. la Gold nu mai era nevoie, cred. canadienii sunt deja aici, peste noi.

de ce se duce primul-ministru sa ingenuncheze in fata marilor companii si sa le puna tara, cu resursele ei, pe tava? cum isi permite Victor Ponta sa sfideze vointa romanilor si sa le transmita, tocmai din America, angajamentul Guvernului sau de a exploata gaze de sist, in Romania, indiferent de ce cred romanii despre asta? presedintele PSD e atat de las incat a fost nevoie sa treaca oceanul pentru a gasi curajul de a face aceste declaratii otravite? ce cauta Ponta la poalele marilor companii, banii pe care nu-i are in buget sau confirmarea firmanului pe care nu l-a putut obtine decat in alianta cu liberalii? crede cu adevarat seful Guvernului ca nu exista o alta solutie decat sa stoarca resursele tarii, pana la ultima picatura? asta e ceea ce ne-au promis? asta e competenta limita cea mai de sus a competentei celor care ne conduc? nu pot face mai mult decat sa scoata la mezat putinul care ne-a mai ramas si, bonus, siguranta noastra?

in vremea asta, acasa, Crin Antonescu anunta ca PNL se va opune legii pentru Rosia Montana, in forma in care ea a plecat de la Guvern. tradare? batalie pe resurse? competitie pentru voturi? ciudat e ca, in raspar cu pozitia presedintelui lor, cativa ministri liberali, in frunte cu Barbu si Stroe, par daruiti, trup si suflet, proiectului otravit. fronda? convingere? coruptie? deviationism?

PSD vrea sa mai tina in viata comisia parlamentara pentru Rosia Montana. deci, decizia intarzie. spera, poate, ca frigul de noiembrie poate sa inmoaie mai bine oasele protestatarilor decat bastoanele Jandarmeriei. despre ce e vorba? nesiguranta? nehotarare? teama?

si, totusi, decizia nu mai poate intarzia mult. “investitorii” nu mai au rabdare. Victor Ponta se intoarce. vor veni, oare, cu el si Ostile Imparatesti, noii ieniceri ai colonialismului? vom rezista?

voi ce ati alege?

ma straduiesc, zilele astea, sa organizez o intalnire a deputatilor cu cativa reprezentanti ai Grupului de Actiune pentru Rosia Montana din Bihor. reactiile alesilor, la intrebarea pro sau contra demolarii Rosiei Montane, e cat se poate de diversa, nuantata, rezervata…

la randul meu, ma intrebam daca pozitia fata de proiectul RMGC poate sa fie un etalon dupa care sa cantarim cinstea, curatenia morala, doza de idealism pe care o mai poate avea un politician ajuns ditamai parlamentarul?

eu zi ca da!

in fond, dupa modesta mea parere, dilema e daca poti sa sacrifici patrimoniul – natural, national si milenar – pentru un castig material care iti va oferi oarece satisfactii pe o perioada bine delimitata de timp, una nici macar foarte lunga.

parca, pana la urma, totul s-a reduce la intrebarea fundamentala a filosofiei: idealism sau materialism?

mai simplu decat atat nu se poate, ce alegeti: banii sau viata?

si cum sa-i judeci pe alesii tai, daca nu prin prisma a ceea ce fac, mai precis a modului in care voteaza? imi vin in minte cuvintele lui Napoleon: “Toti visam, dar nu toti avem taria de a ne transforma visele in realitate”. sunt convins ca fiecare deputat bihorean are sau, in cel mai rau caz, va avea pana in ziua votului un punct de vedere asupra proiectului Rosia Montana. important este sa aiba si taria sa-l sustina prin votul sau. atunci sa-i vedem! atunci se va vedea daca alesii sunt prizonierii partidelor sau reprezentantii alegatorilor lor. votul lor e, si de data asta, o chestiune de constiinta, de tinuta morala si de respect.

eu cred ca, in termenii real-ideal, un vot care sa duca la distrugerea patrimoniului de la Rosia Montana va descalifica clasa politica. nu e o amenintare. eu sunt prea mic sa pot ameninta pe cineva, dar consecintele, ma tem, se vor vedea, repede, in strada.

azi suntem cu ochii pe ei, peste trei ani, ne vom aminti ca unii – poate din obisnuinta – au ales banul in locul valorilor adevarate.

fara limite (prostia)!

pana acum am fost bland cu ei, dar asta-i prea de tot.

pesedistii bihoreni sunt ilegal de prosti, prea prosti sa tina in buna randuiala sediul de partid, necum sa conduca un judet si o tara!

dupa ce s-au facut de ras zugravindu-si, in roz curvesc, anexele sediului din Parcul 1 Decembrie, azi au comis-o din nou. si mai si! in fata usii sediului PSD Bihor e o carpa rosie pe care oricine poate vedea sigla si insemnele partidului. altfel spus si-au facut partidul pres!

un lucru e clar, cine face boroboate din astea ori traieste pe alta lume ori nu judeca deloc atunci cand pune mana pe ceva.

cum sa iti pui “steagul” pres? sa-l calci in picioare, sa-si stearga altii bocancii in el? cat de prost trebuie sa fii sa faci una ca asta?!

o fi, cine stie?, si asta un semn mare umilinta din partea partidului, un mod de a recunoaste public ca nu-s buni de nimic. daca e asa, ar fi mai bine s-o faca public, sa iasa in piata si sa se lase baturi cu rosii, oua… si calcati in picioare. macar atata satisfactie merita si poporul asta.

pana una alta… ati cacat (iar!) steagul!

metamorfoza sau, din nou, despre “cazul” Bodea

parlamentarul e sau nu (mai) e om?

presupun ca si alti alesi au fost pusi in fata deciziei, deloc comode, pe care e fortat sa o ia senatorul Cristian Bodea.

ce a facut, practic, cel care e amenintat acum cu excluderea din PNL? in primul rand, sufera si el ca tot omu’ cand nu are apa calda si nu ezita sa spuna asta. in al doilea rand, a “comis” un demers de bun simt, amintindu-le primarilor ca nu e sanatos sa stea cu mana intinsa la guvernul care e si asa pe sponci si ca ar fi mai sanatos sa isi puna mintea la treaba pentru a obtine bani din fondurile europene destinate Romaniei, bani care prind mucegai prin vistieriile continentale. dar, se vede treaba ca intr-un stat prin excelenta clientelar, un astfel de apel e mai grav decat tradarea de tara. cum sa isi permita un senator sa dea peste cap vasalitatile impamantenite, relatiile feudale, desfasurate pe verticala, de la orase si sate catre centru? cum sa nu mai fie baronii tatucii poporului drept-maritor de la orase si sate? cum sa invete primarii sa fie performanti sa faca treaba?

a tacea, pentru a nu incalca “linia partidului”, a devenit la noi o forma de omerta mai periculoasa si mai paguboasa decat cea clasica, mafiota.

cred ca or mai fi si alti parlamentari de la Putere care, precum Cristian Bodea, au remarcat ca Guvernul e la sapa de lemn si ca, in general, lucrurile nu merg tocmai bine in tara asta. dar, uite, ca ei tac!

tanarul senator bihorean ar trebui sa se transforme, sa treaca printr-o metamorfoza care, se vede treaba, e obligatorie pentru toti politicienii, un soi de pat al lui Procust de care n-ai cum sa scapi si care te reduce la tiparele clasei noastre politice.

grea situatie! ce va face “acuzatul”, isi va pune cenusa in cap? dupa cum il stiu eu, ii va fi tare greu sa se schimbe si sa taca. oare va merge mai departe, mutilat la nivelul constiintei, sau va continua sa lupte de unul singur. sigur, exista si posibilitatea unui “pupat P-ta Independentii” dar, ca si armistitiul din USL, pacea senatorului cu lumea nu ar dura mult.

in loc ca sa-i faca mai oameni, ca doar le pune pe tava tot ce le trebuie pentru a se gandi la noi si nu la ei, puterea ii obliga pe politicienii romani la atitudini gregare.  turma, rosie, galbena, portocalie… ii niveleaza.

Cristian Bodea incearca sa ramana el insusi, sa gandeasca cu mintea lui, sa spuna ce gandeste. nu poti sa nu simpatizezi cu un astfel de personaj, cu atat mai mult cu cat toti grangurii PNL sunt cu gura pe el.

va reusi Cristian Bodea sa ramana om? tentatiile sunt coplesitoare, la fel de mari ca si riscurile

ar fi de dorit. pentru el, pentru noi, pentru a pastra macar impresia ca mai exista caractere si ca nu e chiar totul de vanzare.

scurt dialog despre politica

am primit, de la “Dante”, unul dintre cititorii blogului meu, un mesaj care m-a provocat.

“Maestre, azi a ieșit Popa la rampă cu „instalația” de temperat câinii răi. Abia acum se va vedea cu ochiul liber cusătura: castrat de-a binelea sau doar ținut de boașe ? Asta chiar merită o analiză atentă fiindcă oferă indicii despre perspectiva PNL inclusiv la centru…”.

 

corecta observatia dumitale.

dar, deocamdata cred ca sunt nevoit sa imi reconsider punctul de vedere fata de atitudinea senatorului C. Bodea. le are! boashele, vreau sa zic. n-a tacut. dar, vorba matale, e bine tinut de ele. cred ca problema nu e a dumnealui ci a partidului. in mod natural aceste diferente de principii ar trebui sa duca, in cele din urma, la un divort zgomotos. este de neconceput ca intr-un partid pretins democratic, cu atat mai mult intr-unul zis liberal, sa fii “condamnat”, atacat, pe motivul unui delict de opinie. ma tare tem ca senatorul nostru a fost atat de naiv incat a cazut in capcana banala in care au sfarsit alte zeci, poate sute, de tineri politicieni romani. si-a imaginat si el ca, odata ajuns in Parlament, opinia sa va conta cu adevarat, ca va putea schimba ceva. dar, intr-un “sistem ticalosit”, unde cozile de topor si lingaii sunt mult mai de pret decat caracterele si competentele, nu mai e nimic de facut. incep sa cred ca batalia, daca poate fi dusa, trebuie dusa din afara si de jos in sus, prin actiuni civice si, in ultima instanta, prin vot. 
e pacat!

cred ca revolutia ne-a fost furata si asistam la o forma de furt care continua zi de zi. hotii naraviti fiind tocmai politicienii. si asta se intampla fiindca, din capul locului, au fost invatati numai sa fure, sa trandaveasca, sa traiasca pe banii nostri… actuala clasa politica nu se poate schimba si nu poate aduce nimic bun Romaniei, e perimata moral si depasita istoric. 90% au comunismul in sange, fie ca au crescut in acel sistem, fie la l-au primit prin transfuzii de partid si de stat.

ce e de facut? sau facem o revolutie care sa umple tara de ghilotine ori macar o schimbare radicala de sistem, reinstaurarea monarhiei. dar cu un rege puternic, capabil sa-i struneasca si sa-i puna la punct pe misei.

Doamne ajuta!

greata. episodul… cine mai stie?

s-a intamplat in urma cu cateva zile, dar e destul sa revad personajul prin targ si gustul acela persistent de voma imi revine in gura.

atunci l-a intalnit pe strada. el, la putere, ma saluta cand are dispozitia necesara. eu, pe nicaieri, il salut mereu, desi e mai tanar, fiindca asa m-au educat parintii.

schimbam cateva cuvinte si mi-o plaseaza rupta din context: “regimul Basescu e de vina fiindca nimeni nu mai conteaza in tara asta”. si-i tot da inainte: ca “politica se face acolo sus”, ca democratia e in aer… ma uit la el si ma apuca mila. “un om invins de sistem”, vorba fostului presedinte Constantinescu.

apoi, cuget pe indelete, ca ardeleanu’ si ma apuca sila. cel cu care stateam de vorba este membru, si nu chiar unul oarecare, al PSD. adica, el face parte dintre aceia care au 70% din Parlament! si se plange! el zice ca “nu se poate face nimic”! nu-mi pasa daca Basescu e de vina. nu pot inghiti asemenea prostii. sa reprezinti alianta care domina lejer majoritatea parlamentara si sa te plangi de “dictatura” e cel putin ca si cum te-ai face complice la aceasta.

nu e destul sa iei puterea, trebuie sa stii si ce sa faci cu ea. trebuie sa vrei, sa stii si sa poti sa faci ceva cu puterea. altceva!

sunt tot mai multe vocile care spun ca Romania este o tara fara proiect si ca, una dupa alata, guvernarile “canta” dupa ureche. daca asa stau lucrurile nici n-ar trebui sa ma mire ca toti cei veniti la putere, fara nicio viziune, se declara atat de usor si de repede invinsi. daca nu ai o tinta, esti invins de la bun inceput.

ce situatie jalnica! sa reprezinti majoritatea, structurile puterii locale, administratia – de sus pana jos – ba sa fii si angajat la stat (ca altfel nu se poate, nu stii si nu poti concepe) si tu sa ridici din umeri a neputinta, dand vina pe Basescu. macar in patratica ta, oare ai facut ceva?

poate ca una dintre cauzele acestei impotente politice e ca, desi USL e la putere, partile sale, PSD si PNL, se comporta prea des de parca ar fi in opozitie una fata de cealalta. cum sa mergi inainte cand esti, tot timpul, cu ochii pe aliatul din stanga sau din dreapta, dupa caz, ca nu cumva el sa te depaseasca, sa piteasca din ciolan, sa fure startul, etc.?

individualismul e un blestem al romanilor? o fi o tara nationala de caracter? nu putem face echipe! avem, se pare, o inclinatie nativa spre tradari si meschinarii. e la fel de adevarat ca-i mult mai usor sa iti ascunzi incompetenta si nevolnicia punand talpi aliatului si, cu atat mai mult, adversarului, daca l-ai prins facand ceva bine.

cu astfel de politicieni ne asteapta inca patru ani de stagnare. si inca patru. si inca… si…

am gust de voma in gura, imi vine sa scuip copios pe asfalt in urma personajului.

poate el n-are nicio vina. e mic saracul! dar sefii lui, aia de la care a invatat cumse face politica, aia carora le soarbe de pe buze discurisurile cele mai inepte, ca apoi sa mi le toarne mie, aia la mila carora a invatat sa fie rotund si nimic mai mult… uf, ma si mir ca-i rabda pamantul. ce generatie de politicieni au crescut! aidoma lor.

ma uit lung dupa el. imi vine sa-i strig: “sa muriti, ba! sa va ia dracu’… va meritati soarta, jalnice figuri ce sunteti!”.

ma opreste un alt gand: “jalnici, jalnici, da’ imbuibati!”.

si daca mor, ce? nu noi le facem, din patru in patru ani, funeralii nationale si, in fiecare din anii urmatori, parastase oficiale si pomeni festive: alegeri locale, europarlamentare, prezidentiale… ne bucuram ca prostii ca i-am ingropat, iar, si pe astia. dar ei invie, nu stiu cum, revin mereu cu alte chipuri. vampirii nu mor niciodata! deci, o luam de la capat. comedia asta neagra nu se mai termina.

“tara trista plina de umor”.

 

eu sunt un prost!

da’ nici cu ei nu mi-e rusine.

n-am sa iau niciodata Nobelul. imi vad lungul nasului si nu pretind nici macar un loc in academie. totusi, stiu cateva lucruri si am pretentia ca, macar pe alea, le-am inteles.

am citit si chiar am transcris, poate l-oi pricepe!, unicul punct de pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local Oradea, sedinta extraordinara, programata sa aibe loc pe 12 octombrie, taman de ziua orasului nostru aproape milenar.

lecturati si domniile voastre, poate veti pricepe mai mult si mai bine. “Poiect de hotarare si raport de specialitate privind aprobarea demararii procesului de pregatire a unui proiect strategic integrat la nivelul municipiului Oradea si a spatiului peri-urban ce ar urma sa fie finantat in perioada de programare 2014-2020”.

nu pricep. de fapt, ce vor sa faca? mai ridica o parcare cu etaj, muta cursul Crisului, ne dau – in sfarsti! – caldura…?

da, unii mai ageri ar putea sa observe ca, probabil, este vorba de obtinerea unui aviz de principiu, necesar pregatirii unui oarecare proiect. dar si ei, cred, au sa fie de acord cu mine ca o exprimare mai lipsita de continut cu greu poti afla.

citesti si te crucesti! sa fie indolenta, incompetenta, limbaj de lemn institutionalizat?

se tot vorbeste despre implicarea cetateanului, despre transparenta decizionala si despre buna guvernare dar astea sunt vise, daca nici macar de exercitiul elementar al unei comunicari coerente si inteligibile nu suntem capabili.

intre teorie, standarde europene, deziderate generoase si realitatea de zi cu zi distanta e astronomica. cum sa implici omul de rand in treburile administratiei cand, pentru el, astia vorbesc pasareasca?

dar daca?

duminica, la marsul pentru Rosia Montana, am fost apostrofat. un alt manifestant mi-a reprosat “entuziasmul”, avertizandu-ma ca “ar putea fi contagios”.

ma bucur sa vad atatia oameni stransi la un loc pentru o cauza care, din punctul nostru de vedere, este buna. e asa de frumos incat nu pot sa nu ma gandesc ca “visul” s-ar putea ispravi. ma bucur si, totusi, nu pot sa imi reprim un gand negru. “daca se termina?”, daca, in dulcele stil romanesc, intr-o zi vom lasa totul balta? daca vom obosi? fata de altii, eu nu ma tem atat de tare ca Parlamentul va da RMGC-ului liber sa inceapa exploatarea, cat mi-e groaza de gandul ca, plictisiti sau dezamagiti, vom renunta.

se tot vorbeste despre renasterea spiritului civic. sa dea Domnul sa fie asa!

eu as fi mai prudent. daca generatia care se bate azi pentru Rosia Montana e aceea care n-a gustat inca amarul infrangerii? scriu astea aproape cu spaima. dar, daca esecul ne pandeste la coltul Casei Poporului? daca asta e doar “revolutia” de duminica a unei alte generatii? nu va lasati taiate aripile!

generatia noastra, a celor care, in decembrie 1989, aveam in jurul a 20 de ani si ne mandrim – legitim sau nu – ca am facut “revolutia”, am pierdut batalia pentru spatiul public al tarii noastre. acest spatiu e astazi populat de buruienile can-can-ului si de hienele politicii. noi, ceilalti, suntem departe, undeva la marginea unui desert al credintei.

as vrea sa le spun tinerilor care se bat pentru Rosia Montana sa o ia pe un alt drum, sa nu se lase acriti, sa nu dispere. cati dintre noi, cei “batrani”, mai au o speranta? cati dintre noi mai cred in ceva? cati nu am plecat din tara, suntem alaturi de voi! avem ceva de rascumparat: tacerea, nepasarea, complicitatea, lasitatea, indiferenta…

voi sunteti, cum trebuie sa fie copiii, asa cum ii viseaza orice parinte, voi sunteti revansa noastra. ajutati-ne sa stam drepti. dati-ne un umar sa ne sprijinim demnitatea de el. hai, ajutati-ma sa alung intrebarea “dar daca?”.

niciun “dar”, doar Rosia Montana!

 

caine rau da’ fara boase!?

un senator din Bihor, Cristian Bodea, e binecunoscut printre proprietarii de bloguri ca “bad dog”, dupa cum insusi si-a spus. rivalii il stiu, vorba aia, ca pe un cal breaz. naravas din fire, penelistul Bodea n-a prea curatat oua nimanui, mai ales pesedistilor bihoreni, pe care, cat i-or fi ei de aliati, se vede de departe ca nu-i are la inima.

nu poti sa nu apreciezi franchetea lui Cristian Bodea, cu atat mai mult cu cat curajul e floare rara prin politica romaneasca si mult mai greu intalnita printre politicienii bihoreni. dar iata ca, pana la urma, “libertatea de a trage cu pusca” are si ea limitele ei. recent, presedintele PNL, Crin Antonescu, l-a avertizat public pe senatorul bihorean ca, daca nu-si tempereaza tonul, risca sa fie dat afara din partid.

“cainele cel rau” al liberalilor bihoreni pare ca a inghitit surprinzator de usor interdictia. n-am vazut, nici n-am citit, vreo reactie revoltata care sa poarte semnatura indraznetului liberal. asta desi, cred eu, s-ar fi cerut. mai mult, pus in fata unui asemenea abuz, cred ca un liberal autentic ar fi demisionat imediat. rationamentul e cat se poate de simplu: partidul in care se poate intampla una ca asta e orice, numai partid liberal nu este! libertatea de expresie este unul din principiile de baza ale democratiei si, in plus, una din valorile fundamentale impartasite de toti liberalii adevarati. ca si cum cenzura opiniilor politice nu ar fi fost suficienta, presedintele PNL i-a interzis colegului sau chiar si sa mai depuna initiative legislative care se abat de la “linia partidului”. aici vin si zic, iar, ca dreptul de initiativa legislativa nu este doar ratiunea de a fi a alesului ci, mai mult decat atat, principalul sau atribut, munca pe care o are de facut in Legislativ. sa ne imaginam ca alegatorii pe care, ipotetic, un parlamentar ii reprezinta, cer acestuia sa depuna o initiativa in interesul lor, dar initivativa nu e pe placul partidului. ce face alesul? daca se eschiveaza inseamna ca a si-a tradat alegatorii, ca nu-i mai reprezinta. daca sustine legea va fi dat afara din partid. este cat se poate de evident ca profesorului de istorie Crin Antonescu i-a scapat ca sanctionarea “deviationistilor” e o reactie politica de bolsevic.

in ciuda acestor evidente, singurul comentariu facut de senatorul Bodea asupra situatiei deloc comode in care se afla suna de-a dreptul stoic: “bucurosi le-om duce toate…”. asta in contextul, cel putin deplasat, in care un politician liberal cuteaza a-i vara pumnul in gura, pana la cot, altui politician liberal. ai zice ca si PSD e mai liberal decat PNL…

pus in fata unei dileme cu adevarat existentiale: “ce fac, inghit sau plec?”. bravul nostru blogger se cam face ca ploua. acum e momentul in care ar trebui sa arate ca are… dantura de pit-bull! insa as putea sa fac pariu ca nu o va face. nu acum. poate mai tarziu, poate cand presedintele o mai uita, poate… cand s-o rupe USL-ul, sa aiba si liberalii din nou liber la curaj si atitudine.

nu vreau sa intelegeti din asta cum ca l-as considera pe Cristian Bodea un ins lipsit de caracter. inteleg ca disciplina de partid impune anumite limite, chiar si in materie de exprimare. ceea ce vreau sa spun e ca, inainte de a se da sa muste pe toata lumea, ar fi indicat, chiar si pentru cainii cei rai, sa fie atenti la comanda stapanului… daca le-a placut sa aiba unul. vorbind tot despre caini, am sa aduc in discutie si recentele declaratii ale senatorului PSD Ilie Sarbu, care spunea ca liberalii nu pleaca de la guvernare fiindca “ciolanul e bun”. poate sa se fi cumintit si Bodea fiindca osciorul parlamentar al puterii e mai bun decat unghiile de roase de “independenti”?

una peste alta, ar fi trist sa constatam ca vechiul proverb romanesc despre “cainele <<rau>> care latra si nu musca” este valabil si pentru “bad dog-ii”, americanizati si combativi nevoie mare, doar pe blog si cand sunt singuri in parcare…

situatia e roz!

cum prin tara lucrurile nu stau tocmai bine, cei ce-s la putere, in speta pesedistii, s-au gandit sa schimbe putin perspectiva. lucrarile de reamenajare a sediului PSD Bihor au adus si o nota de inedit in peisajul, altfel destul de tern al politicii locale. de la un capat la altul, holul de acces spre sediul de partid straluceste, de cateva zile, intr-un, de-a dreptul ametitor, roz bombon. unii, mai spurcati de gura, i-au zis “curvesc”. altii, mai blanzi, au fost de parere ca pesedistii au luat spoiala la reducere. era pe cale sa expire, fiindca nimeni nu-i nebun sa dea bani pe asa ceva. altii, si mai hatri, au zis ca, la fel ca si culoarea violet, rozul pesedist “stimuleaza”… ce oare?

nu e o noutate pentru nimeni, se spune demult ca “politica e curva”, insa acum, la PSD Bihor, treaba asta e cat se poate de evidenta! tot atat de evidenta precum gustul indoielnic de care au dat dovada cei ce au comandat lucrarea.

inainte sa supar pe cineva, tin sa precizez ca pe mine unul halul in care arata holul pesedistilor ma amuza. oi fi io bolund, da’ nu pot sa nu trec pe acolo fara sa ma zambesc, chiar si daca-s de unul singur.

altii, cu nervii mai slabi sau cu cine stie polite nerezolvate, au reactionat mult mai rau. au dat “publicitatii” urmatorul “comunicat de presa”. desi e prea dur dupa standardele mele, il adaug aici doar fiindca tine de context.

“Buna iubitilor 😀

Asa-i ca va era dor de mine ? Sunt asa de ocupata insa ca abia mi-am gasit timp sa va scriu cateva randuri ! Cum cu ce ? Zugravesc 😉 Sa vedeti ce culoare minunata de roz turbat mi-am dat la sediul PSD… O minune ! Un roz atat de aprins ca seamana cu doamne iarta-ma bikini mei pe care numa dl. Mang are voie sa-i vada 😛 Railor 😛 Oricum, rozul acesta care incepe inca de pe hol, se continua in inima mia si a d-lui Presedinte, ma face sa vreau mereu la sediul PSD ! 😀 Poate pana la urma o sa pun si un felinar rosu la poarta, mai stii !? 😀 Hai v-am pupat ca ma duc sa mai dau cu roz :))))”

Ana Irefutabila”.