intrebari

22 10 2013

Inalta Poarta nu mai e la Stambul, nici la Kremlin, nici la Bruxelles, nici macar la Washington. Imparatia s-a mutat acolo unde sunt banii. lumea e in criza, criza e globala si… “banii vorbesc”.

in plina criza a gazelor de sist, premierul Romaniei, Victor Ponta, s-a dus acasa la Chevron. la Gold nu mai era nevoie, cred. canadienii sunt deja aici, peste noi.

de ce se duce primul-ministru sa ingenuncheze in fata marilor companii si sa le puna tara, cu resursele ei, pe tava? cum isi permite Victor Ponta sa sfideze vointa romanilor si sa le transmita, tocmai din America, angajamentul Guvernului sau de a exploata gaze de sist, in Romania, indiferent de ce cred romanii despre asta? presedintele PSD e atat de las incat a fost nevoie sa treaca oceanul pentru a gasi curajul de a face aceste declaratii otravite? ce cauta Ponta la poalele marilor companii, banii pe care nu-i are in buget sau confirmarea firmanului pe care nu l-a putut obtine decat in alianta cu liberalii? crede cu adevarat seful Guvernului ca nu exista o alta solutie decat sa stoarca resursele tarii, pana la ultima picatura? asta e ceea ce ne-au promis? asta e competenta limita cea mai de sus a competentei celor care ne conduc? nu pot face mai mult decat sa scoata la mezat putinul care ne-a mai ramas si, bonus, siguranta noastra?

in vremea asta, acasa, Crin Antonescu anunta ca PNL se va opune legii pentru Rosia Montana, in forma in care ea a plecat de la Guvern. tradare? batalie pe resurse? competitie pentru voturi? ciudat e ca, in raspar cu pozitia presedintelui lor, cativa ministri liberali, in frunte cu Barbu si Stroe, par daruiti, trup si suflet, proiectului otravit. fronda? convingere? coruptie? deviationism?

PSD vrea sa mai tina in viata comisia parlamentara pentru Rosia Montana. deci, decizia intarzie. spera, poate, ca frigul de noiembrie poate sa inmoaie mai bine oasele protestatarilor decat bastoanele Jandarmeriei. despre ce e vorba? nesiguranta? nehotarare? teama?

si, totusi, decizia nu mai poate intarzia mult. “investitorii” nu mai au rabdare. Victor Ponta se intoarce. vor veni, oare, cu el si Ostile Imparatesti, noii ieniceri ai colonialismului? vom rezista?





fara limite (prostia)!

15 10 2013

pana acum am fost bland cu ei, dar asta-i prea de tot.

pesedistii bihoreni sunt ilegal de prosti, prea prosti sa tina in buna randuiala sediul de partid, necum sa conduca un judet si o tara!

dupa ce s-au facut de ras zugravindu-si, in roz curvesc, anexele sediului din Parcul 1 Decembrie, azi au comis-o din nou. si mai si! in fata usii sediului PSD Bihor e o carpa rosie pe care oricine poate vedea sigla si insemnele partidului. altfel spus si-au facut partidul pres!

un lucru e clar, cine face boroboate din astea ori traieste pe alta lume ori nu judeca deloc atunci cand pune mana pe ceva.

cum sa iti pui “steagul” pres? sa-l calci in picioare, sa-si stearga altii bocancii in el? cat de prost trebuie sa fii sa faci una ca asta?!

o fi, cine stie?, si asta un semn mare umilinta din partea partidului, un mod de a recunoaste public ca nu-s buni de nimic. daca e asa, ar fi mai bine s-o faca public, sa iasa in piata si sa se lase baturi cu rosii, oua… si calcati in picioare. macar atata satisfactie merita si poporul asta.

pana una alta… ati cacat (iar!) steagul!ImagineImagine





greata. episodul… cine mai stie?

11 10 2013

s-a intamplat in urma cu cateva zile, dar e destul sa revad personajul prin targ si gustul acela persistent de voma imi revine in gura.

atunci l-a intalnit pe strada. el, la putere, ma saluta cand are dispozitia necesara. eu, pe nicaieri, il salut mereu, desi e mai tanar, fiindca asa m-au educat parintii.

schimbam cateva cuvinte si mi-o plaseaza rupta din context: “regimul Basescu e de vina fiindca nimeni nu mai conteaza in tara asta”. si-i tot da inainte: ca “politica se face acolo sus”, ca democratia e in aer… ma uit la el si ma apuca mila. “un om invins de sistem”, vorba fostului presedinte Constantinescu.

apoi, cuget pe indelete, ca ardeleanu’ si ma apuca sila. cel cu care stateam de vorba este membru, si nu chiar unul oarecare, al PSD. adica, el face parte dintre aceia care au 70% din Parlament! si se plange! el zice ca “nu se poate face nimic”! nu-mi pasa daca Basescu e de vina. nu pot inghiti asemenea prostii. sa reprezinti alianta care domina lejer majoritatea parlamentara si sa te plangi de “dictatura” e cel putin ca si cum te-ai face complice la aceasta.

nu e destul sa iei puterea, trebuie sa stii si ce sa faci cu ea. trebuie sa vrei, sa stii si sa poti sa faci ceva cu puterea. altceva!

sunt tot mai multe vocile care spun ca Romania este o tara fara proiect si ca, una dupa alata, guvernarile “canta” dupa ureche. daca asa stau lucrurile nici n-ar trebui sa ma mire ca toti cei veniti la putere, fara nicio viziune, se declara atat de usor si de repede invinsi. daca nu ai o tinta, esti invins de la bun inceput.

ce situatie jalnica! sa reprezinti majoritatea, structurile puterii locale, administratia – de sus pana jos – ba sa fii si angajat la stat (ca altfel nu se poate, nu stii si nu poti concepe) si tu sa ridici din umeri a neputinta, dand vina pe Basescu. macar in patratica ta, oare ai facut ceva?

poate ca una dintre cauzele acestei impotente politice e ca, desi USL e la putere, partile sale, PSD si PNL, se comporta prea des de parca ar fi in opozitie una fata de cealalta. cum sa mergi inainte cand esti, tot timpul, cu ochii pe aliatul din stanga sau din dreapta, dupa caz, ca nu cumva el sa te depaseasca, sa piteasca din ciolan, sa fure startul, etc.?

individualismul e un blestem al romanilor? o fi o tara nationala de caracter? nu putem face echipe! avem, se pare, o inclinatie nativa spre tradari si meschinarii. e la fel de adevarat ca-i mult mai usor sa iti ascunzi incompetenta si nevolnicia punand talpi aliatului si, cu atat mai mult, adversarului, daca l-ai prins facand ceva bine.

cu astfel de politicieni ne asteapta inca patru ani de stagnare. si inca patru. si inca… si…

am gust de voma in gura, imi vine sa scuip copios pe asfalt in urma personajului.

poate el n-are nicio vina. e mic saracul! dar sefii lui, aia de la care a invatat cumse face politica, aia carora le soarbe de pe buze discurisurile cele mai inepte, ca apoi sa mi le toarne mie, aia la mila carora a invatat sa fie rotund si nimic mai mult… uf, ma si mir ca-i rabda pamantul. ce generatie de politicieni au crescut! aidoma lor.

ma uit lung dupa el. imi vine sa-i strig: “sa muriti, ba! sa va ia dracu’… va meritati soarta, jalnice figuri ce sunteti!”.

ma opreste un alt gand: “jalnici, jalnici, da’ imbuibati!”.

si daca mor, ce? nu noi le facem, din patru in patru ani, funeralii nationale si, in fiecare din anii urmatori, parastase oficiale si pomeni festive: alegeri locale, europarlamentare, prezidentiale… ne bucuram ca prostii ca i-am ingropat, iar, si pe astia. dar ei invie, nu stiu cum, revin mereu cu alte chipuri. vampirii nu mor niciodata! deci, o luam de la capat. comedia asta neagra nu se mai termina.

“tara trista plina de umor”.

 





caine rau da’ fara boase!?

7 10 2013

un senator din Bihor, Cristian Bodea, e binecunoscut printre proprietarii de bloguri ca “bad dog”, dupa cum insusi si-a spus. rivalii il stiu, vorba aia, ca pe un cal breaz. naravas din fire, penelistul Bodea n-a prea curatat oua nimanui, mai ales pesedistilor bihoreni, pe care, cat i-or fi ei de aliati, se vede de departe ca nu-i are la inima.

nu poti sa nu apreciezi franchetea lui Cristian Bodea, cu atat mai mult cu cat curajul e floare rara prin politica romaneasca si mult mai greu intalnita printre politicienii bihoreni. dar iata ca, pana la urma, “libertatea de a trage cu pusca” are si ea limitele ei. recent, presedintele PNL, Crin Antonescu, l-a avertizat public pe senatorul bihorean ca, daca nu-si tempereaza tonul, risca sa fie dat afara din partid.

“cainele cel rau” al liberalilor bihoreni pare ca a inghitit surprinzator de usor interdictia. n-am vazut, nici n-am citit, vreo reactie revoltata care sa poarte semnatura indraznetului liberal. asta desi, cred eu, s-ar fi cerut. mai mult, pus in fata unui asemenea abuz, cred ca un liberal autentic ar fi demisionat imediat. rationamentul e cat se poate de simplu: partidul in care se poate intampla una ca asta e orice, numai partid liberal nu este! libertatea de expresie este unul din principiile de baza ale democratiei si, in plus, una din valorile fundamentale impartasite de toti liberalii adevarati. ca si cum cenzura opiniilor politice nu ar fi fost suficienta, presedintele PNL i-a interzis colegului sau chiar si sa mai depuna initiative legislative care se abat de la “linia partidului”. aici vin si zic, iar, ca dreptul de initiativa legislativa nu este doar ratiunea de a fi a alesului ci, mai mult decat atat, principalul sau atribut, munca pe care o are de facut in Legislativ. sa ne imaginam ca alegatorii pe care, ipotetic, un parlamentar ii reprezinta, cer acestuia sa depuna o initiativa in interesul lor, dar initivativa nu e pe placul partidului. ce face alesul? daca se eschiveaza inseamna ca a si-a tradat alegatorii, ca nu-i mai reprezinta. daca sustine legea va fi dat afara din partid. este cat se poate de evident ca profesorului de istorie Crin Antonescu i-a scapat ca sanctionarea “deviationistilor” e o reactie politica de bolsevic.

in ciuda acestor evidente, singurul comentariu facut de senatorul Bodea asupra situatiei deloc comode in care se afla suna de-a dreptul stoic: “bucurosi le-om duce toate…”. asta in contextul, cel putin deplasat, in care un politician liberal cuteaza a-i vara pumnul in gura, pana la cot, altui politician liberal. ai zice ca si PSD e mai liberal decat PNL…

pus in fata unei dileme cu adevarat existentiale: “ce fac, inghit sau plec?”. bravul nostru blogger se cam face ca ploua. acum e momentul in care ar trebui sa arate ca are… dantura de pit-bull! insa as putea sa fac pariu ca nu o va face. nu acum. poate mai tarziu, poate cand presedintele o mai uita, poate… cand s-o rupe USL-ul, sa aiba si liberalii din nou liber la curaj si atitudine.

nu vreau sa intelegeti din asta cum ca l-as considera pe Cristian Bodea un ins lipsit de caracter. inteleg ca disciplina de partid impune anumite limite, chiar si in materie de exprimare. ceea ce vreau sa spun e ca, inainte de a se da sa muste pe toata lumea, ar fi indicat, chiar si pentru cainii cei rai, sa fie atenti la comanda stapanului… daca le-a placut sa aiba unul. vorbind tot despre caini, am sa aduc in discutie si recentele declaratii ale senatorului PSD Ilie Sarbu, care spunea ca liberalii nu pleaca de la guvernare fiindca “ciolanul e bun”. poate sa se fi cumintit si Bodea fiindca osciorul parlamentar al puterii e mai bun decat unghiile de roase de “independenti”?

una peste alta, ar fi trist sa constatam ca vechiul proverb romanesc despre “cainele <<rau>> care latra si nu musca” este valabil si pentru “bad dog-ii”, americanizati si combativi nevoie mare, doar pe blog si cand sunt singuri in parcare…





ganduri despre criza

15 09 2013

no, iar ii bai! Parlamentul Romaniei nu mai voteaza in procedura de urgenta legea Rosiei Montane. se va infiinta o comisie parlamentara… Ponta s-a obisnuit cu vuietul strazii sau a fost “sensibilizat” de cei de la RMGC? de la o comisie parlamentara nu te poti astepta la nimic bun. e deja o certitudine ca decizia va trena si asta e in folosul Goldului. tare ma tem ca, odata luata, decizia tot lor le va fi favorabila. cel putin asa par lucrurile acum.

eu nu pot sa cred ca PSD nu stia, inca de cand a venit la guvernare, ca are planuri – necinstite – cu Rosia Montana. unul dintre posibilele argumente ar fi acela ca suntem, probabil, singura tara din lume care are doua ministere cu acelasi obiect al muncii, mediul. Ponta, Sova & comp. au vrut sa fie siguri ca, peste aur, sade o mana de Plumb.

ma tot mir cum n-a sarit in sus, de o mie de metri, niciun parlamentar atunci cand RMGC a amenintat Legislativul Romaniei cu un proces si cu plata de despagubiri, in cazul unui vot nefavorabil ei! “suveranitatea” si “dictatura Parlamentului” nu exista decat atunci cand sunt folosite pentru propriile interese politice?

acum vreo 50 de ani, din Bihor, rusii au dus un munte de uraniu si n-au platit nimic pentru el. astazi, de la Rosia Montana, canadienii vor sa duca trei munti, de aur, si – dupa cum mi-au explicat niste economisti – e perfect posibil ca, prin manevre birocratice si contabile, sa nu dea statului nici macar un gram de metal pretios. cei ce ma cunosc stiu ca nu sunt un om de stanga, dar nu pot sa nu ma intreb, pana la urma, care-i diferenta dintre o forma de exploatare si cealalta?

credeti in semne? eu da! zilele trecute, in Turcia, s-a rupt digul unei exploatari aurifere de tipul celor cu care vor sa ne cadoriseasca goldistii. autoritatile s-au dat de ceasul mortii sa opreasca suvoiul care se indrepta spre Marea Neagra. nu e prea clar daca, in cele din urma, au reusit. e vorba aia, “ce tine nu-i place, altuia nu-i face”…

chestia asta cu protestul celor 30 de mineri blocati in subteran e paradoxala. eu stiam ca ecologistii se leaga de copaci fiindca nu vor sa fie taiati, ca minerii se claustreaza in minele pe care vor sa le apere fiindca sunt locurile lor de munca… dar, in acest caz, e vorba de ceva ce vor sa distruga. galeriile de la Rosia Montana ar urma sa fie aruncate in aer de RMCG. de fapt ce apara ei, dreptul de a pune dinaminta?

cand ceva e atat de sui, nici cauza nu poate fi tocmai oabla!





Rosia Montana sau tradarea cheama tradare

10 09 2013

criza cianurilor pare ca se apropie de sfarsit. cei ce si-au tradat promisiunile electorale sunt, la randul lor, tradati chiar de proprii aliati.

de data asta reactia societatii civile a fost exemplara. am primit o lectie de solidaritate, o speranta pentru cei care cred ca nu mai e nimic de facut, un indemn la curaj pentru cei care spera ca Romania poate fi, cu adevarat, a romanilor si nu a politicienilor.

dand cu stangu’ in dreptu’, Puterea pare ca a lansat consemnul parlamentar “Legea Rosiei Montane pica!”.

eu unul tot nu cred pana nu vad. politicienii sunt oricand capabili sa intoarca mortul de la groapa si, sa spunem, in urma unui vot secret, sa treaca legea cianurilor si, apoi, sa ne aduca iar aminte de “dictatura Parlamentului”. vegheati, deci!

cred ca momentul de cotitura al razboiului pentru Rosia Montana a fost acela in care Antonescu a intors armele, a se citi ca si-a intors parlamentarii, impotriva aliatilor sai de guvernare. adica, senatorii si deputatii PNL nu mai voteaza proiectul promovat de guvernul din care si colegii lor fac parte. asta, intr-o tara normala, se numeste criza guvernamentala si, de regula, duce la caderea executivului. dar noi suntem “originali”, de la originile fragilei noastre democratii si pana astazi.

mutarea lui Antonescu a fost, fara doar si poate, o lovitura pe la spate data pesedeului. este probabil primul caz cand un partid la putere, trece – de facto – in opozitie, votand impotriva propriului guvern si, culmea!, acesta ramane in picioare. in clipa asta, PNL e, cum se spune, nici cal, nici magar. adica, nici cu puterea, nici impotriva ei. postura ministrilor PNL din Guvernul Ponta e cel putin penibila. daca au obraz le va fi greu sa dea ochi cu sefu’ la urmatoarea sedinta de la Palatul Victoria. asta, insa, nu-l incurca deloc pe Crin Antonescu. culmea democratiei sau a schizofreniei, in Romania, al doilea om in stat, seful Senatului, poate sa se declare, fara sa clipeasca, si “liderul opozitiei”.

in aceasta situatie nu poti sa nu te intrebi ce mai tine laolalta USL-ul. foamea! si teama de a pierde puterea in avantajul celuilalt. acest mariaj, care este demult unul pur formal, acum s-a stricat de tot.

e drept ca punctul zero al acestei ruperi politice a fost declaratia premierului Ponta care, la Guvern, face altfel decat in Parlament. el le-a dat liberalilor “reteta”, el trage acum ponoasele. PSD a fost pur si simplu umilit de aliatii liberali care l-au parasit in cel mai greu moment al sau de la inceputul guvernarii USL si pana acum.

cu ceva mai multa determinare politica si solidaritate guvernamentala USL ar fi putut iesi mai onorabil din situatie, chiar fara sa oblige 10.000 de romani sa iasa in strada. dar, cu un aliat labil si populist, chiar nu ai incotro decat sa dai inapoi. e la fel de adevarat ca primul ministru nu e nici el mai putin rezistent la ispita populismelor ieftine.

dar, pana la urma, vorba lu’ Vacaroiu, “ce se-ntampla?”.

a castigat ratiunea?

o fi invins poporul ecologist?

s-o fi stricat Guvernul?

mai nimic din toate astea. Victor Ponta a fost pur si simplu tradat de Crin Antonescu. presedintele liberal, dornic de popularitate, avid dupa popularitate, disperat dupa procente, a jucat la off-side si l-a lasat descoperit pe premier.

vorba aia: “fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar si singur”.

chiar daca va creste iarba si brazii peste exploatarea de la Rosia Montana, lucrurile nu se vor termina aici. in plan politic, PSD trebuie sa contraatace. altfel, risca sa ramana nu doar Acarul Paun al scandalului cu cianuri ci si fraierul coalitiei. si, se stie, poporul nu voteaza fraieri.

pana la urma, de platit vom plati cu totii si despagubirile la RMGC si oalele sparte de politicieni. dar asta-i alta poveste… cel putin, am primit ce ne-am dorit.





Mang tine cu Glodu’

5 09 2013

deci, am aflat ca presedintele PSD Bihor, Ioan Mang este unul dintre partizanii exploatarii aurului de la Rosia Montana de catre RMGC.

ei si? cine este Ioan Mang sa isi dea domnia sa cu parerea in “cestiune”? cu bruma de respect care mi-a mai ramas pentru primul plagiator al judetului, eu cred ca, totusi, opinia domniei sale in dezbaterea de fata nu valoreaza mai mult decat cea a oricarui bihorean. nu e destul sa poti face o emisiune la televizor, in general nu strica sa stii si pe cine sa chemi. altfel pui pe sticla tot soiul de trompete guvernamentale, activisti de la vocea a doua, care – vor nu vor – ce au incotro?, trebuie sa-i tina isonul sefului de partid.

in anii petrecuti in Parlament domnul Ioan Mang a invatat ceva, anume sa ridice mana la comanda “grupului” si, cum deprinderile din tinerete sunt mai greu de uitat, asta face in continuare. unde mai pui ca are o gramada de timp. iata sunt doi ani de cand – dupa stiinta mea – neavand niciun fel de atributiuni delegate de la varful CJ, se afla in situatia celui mai de lux angajat in stare de somaj tehnic al judetului, poate al tarii.

om de afaceri la baza, Ioan Mang este, cum s-ar spune, un pragmatic. identificam resursa, o exploatam, scoatem banii si apoi ne relocam, cu afacere cu tot. cei ce raman in urma, consecintele, potentialele pericole, iazul cu cianuri… trec intr-un plan secundar atunci cand vine vorba de profit. si, dupa parerea mea, in cazul Rosia Montana e vorba de bani si numai de bani. Ponta si-a intors cuvantul fiindca bugetul e la fundul sacului.

nu cred, si incerc sa spun asta cat ma pricep eu de cuvincios, ca vicepresedintele CJ Bihor si-a ispasit perioada de penitenta la care ar fi trebuit sa il oblige scandalul legat de modul in care si-a “scos” doctoratul. daca nu-l lasa interesele sa se lase de politica, macar de la aparitiile televizate, zau, s-ar putea abtine. cine ne sunt formatorii (de opinie)?! e o intrebare de bun simt pe care pana si realizatorii de emisiuni tv ar trebui sa si-o puna din cand in cand. adica, dupa ce si-a “tras” diploma de doctor cum si-a tras-o, acum domnul Mang vrea sa ne traga si Apusenii de sub picioare! “daca se merita…”!

ce diferenta o fi intre a plagia niste texte acolo si a copia – ca papagalul – opinia sefului de partid, la randul sau un plagiator dovedit? niciuna, cred. in plus, politicienii nostri au atata caracter incat isi permit sa nu se abata niciodata de la linia partidului. cazul premierului Ponta care a promovat Legea RMGC si al deputatului omonim care va vota impotriva ei arata clar ca schizofrenia este forma suprema de dizidenta pe care si-o permite politicianul roman.

in cazul lui Ponta, intrebarea e  din mana cui a ciugulit premierul grauntele de aur pentru care a vandut Rosia Montana? in ceea ce-l priveste pe Ioan Mang lucrurile sunt mult mai clare, pupa si el mana sefului, la tv, in direct si la ora de maxima audienta. ce daca-i mana de hot?