voi ce ati alege?

18 10 2013

ma straduiesc, zilele astea, sa organizez o intalnire a deputatilor cu cativa reprezentanti ai Grupului de Actiune pentru Rosia Montana din Bihor. reactiile alesilor, la intrebarea pro sau contra demolarii Rosiei Montane, e cat se poate de diversa, nuantata, rezervata…

la randul meu, ma intrebam daca pozitia fata de proiectul RMGC poate sa fie un etalon dupa care sa cantarim cinstea, curatenia morala, doza de idealism pe care o mai poate avea un politician ajuns ditamai parlamentarul?

eu zi ca da!

in fond, dupa modesta mea parere, dilema e daca poti sa sacrifici patrimoniul – natural, national si milenar – pentru un castig material care iti va oferi oarece satisfactii pe o perioada bine delimitata de timp, una nici macar foarte lunga.

parca, pana la urma, totul s-a reduce la intrebarea fundamentala a filosofiei: idealism sau materialism?

mai simplu decat atat nu se poate, ce alegeti: banii sau viata?

si cum sa-i judeci pe alesii tai, daca nu prin prisma a ceea ce fac, mai precis a modului in care voteaza? imi vin in minte cuvintele lui Napoleon: “Toti visam, dar nu toti avem taria de a ne transforma visele in realitate”. sunt convins ca fiecare deputat bihorean are sau, in cel mai rau caz, va avea pana in ziua votului un punct de vedere asupra proiectului Rosia Montana. important este sa aiba si taria sa-l sustina prin votul sau. atunci sa-i vedem! atunci se va vedea daca alesii sunt prizonierii partidelor sau reprezentantii alegatorilor lor. votul lor e, si de data asta, o chestiune de constiinta, de tinuta morala si de respect.

eu cred ca, in termenii real-ideal, un vot care sa duca la distrugerea patrimoniului de la Rosia Montana va descalifica clasa politica. nu e o amenintare. eu sunt prea mic sa pot ameninta pe cineva, dar consecintele, ma tem, se vor vedea, repede, in strada.

azi suntem cu ochii pe ei, peste trei ani, ne vom aminti ca unii – poate din obisnuinta – au ales banul in locul valorilor adevarate.





dar daca?

8 10 2013

duminica, la marsul pentru Rosia Montana, am fost apostrofat. un alt manifestant mi-a reprosat “entuziasmul”, avertizandu-ma ca “ar putea fi contagios”.

ma bucur sa vad atatia oameni stransi la un loc pentru o cauza care, din punctul nostru de vedere, este buna. e asa de frumos incat nu pot sa nu ma gandesc ca “visul” s-ar putea ispravi. ma bucur si, totusi, nu pot sa imi reprim un gand negru. “daca se termina?”, daca, in dulcele stil romanesc, intr-o zi vom lasa totul balta? daca vom obosi? fata de altii, eu nu ma tem atat de tare ca Parlamentul va da RMGC-ului liber sa inceapa exploatarea, cat mi-e groaza de gandul ca, plictisiti sau dezamagiti, vom renunta.

se tot vorbeste despre renasterea spiritului civic. sa dea Domnul sa fie asa!

eu as fi mai prudent. daca generatia care se bate azi pentru Rosia Montana e aceea care n-a gustat inca amarul infrangerii? scriu astea aproape cu spaima. dar, daca esecul ne pandeste la coltul Casei Poporului? daca asta e doar “revolutia” de duminica a unei alte generatii? nu va lasati taiate aripile!

generatia noastra, a celor care, in decembrie 1989, aveam in jurul a 20 de ani si ne mandrim – legitim sau nu – ca am facut “revolutia”, am pierdut batalia pentru spatiul public al tarii noastre. acest spatiu e astazi populat de buruienile can-can-ului si de hienele politicii. noi, ceilalti, suntem departe, undeva la marginea unui desert al credintei.

as vrea sa le spun tinerilor care se bat pentru Rosia Montana sa o ia pe un alt drum, sa nu se lase acriti, sa nu dispere. cati dintre noi, cei “batrani”, mai au o speranta? cati dintre noi mai cred in ceva? cati nu am plecat din tara, suntem alaturi de voi! avem ceva de rascumparat: tacerea, nepasarea, complicitatea, lasitatea, indiferenta…

voi sunteti, cum trebuie sa fie copiii, asa cum ii viseaza orice parinte, voi sunteti revansa noastra. ajutati-ne sa stam drepti. dati-ne un umar sa ne sprijinim demnitatea de el. hai, ajutati-ma sa alung intrebarea “dar daca?”.

niciun “dar”, doar Rosia Montana!

 





cianura din noi

25 09 2013

m-am luat dupa unul de la Gold. am cautat si am urmarit, pe net, mai multe filme despre exploatari aurifere din Noua Zeelanda, Finlanda… jos palaria! daca nu e cumva o iscusita manevra de PR, numai trucaje, ceea ce pot face noile tehnologii in materie de protectie a mediului e cu adevarat impresionant. astia, in tarile sus-amintite, nu polueaza nici cat CET-ul nostru pacatos.

pai, atunci care e problema cu Rosia Montana?

dincolo de faptul ca patru munti vor disparea din atlasul geografic al Romaniei, este neincrederea noastra in “sistem”. coruptia, mana de lucru prost pregatita, dezinteresul, delasarea specifica noua sunt numai o parte din amenintarile cele mai serioase.

cine e de vina? nu Ponta, poate nici Boc, mai degraba Iliescu sau Ceausescu. un lucru mi-e cat se poate de clar, sistemul “de dupa” a fost anume gandit incat noi sa traim pe mai departe intr-un post comunism “cu fata” capitalista. numai la noi revolutia n-a schimbat nimic. a venit la putere esalonul doi. de aceea traim, fara sa stim, intr-o societate post-comunista care, iata!, in sfarsit!, se dovedeste a fi la fel de cruda si falimentara precum comunismul originar.

am senzatia ca aceia care se opun “proiectului Rosia Montana” vor sa spuna ca, de fapt, nu au incredere in stat, in statul roman din zilele noastre,  zdruncinat de coruptie si incompetenta.

cianura a devenit o metafora. otrava cea mai periculoasa curge, de ani buni, in venele statului, in noi, pana la ultimul capilar: administratie, primarii, scoli, spitale… Romania e o societate profund corupta si nimeni nu are curajul sa spuna: “Imparatul e goooool!”. majoritatea angajatilor de la stat sunt corupti, incompetenti sau profund indolenti, au inscris in codul lor genetic vechiul slogan comunist “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”. administratia, in esenta ei, este profund si cvasigeneral nereformata.

statul, asa cum arata el astazi, dupa falimetele penibile are multiplelor reforme, ale privatizarilor esuate, ale autostrazilor care duc spre nicaieri… nu poate oferi nicio garantie ca un proiect precum exploatarea aurului de la Rosia Montana nu se va solda cu o uriasa catastrofa ecologica. ne temem ca super-tehnologiile vanturate de Gold vor fi sabotate de coruptie si incompetenta. mie imi e teama ca, asa cum RMGC a facut presiuni pentru a obtine anumite avize, poate lasa de la ea in ceea ce priveste securitatea mediului, pentru a-si spori profitul. imi e teama ca, pentru o mita in $, multi vor inchide ochii atunci cand vom fi otraviti cu buna stiinta. una peste alta, nu Goldu’ pare a fi problema, cat tara. mai precis, administratia ei.

poate tehnologia e buna, dar nu e de noi. nu-i poti da o tableta unui papuas. asa ca, fac apel la cei de la RMGC, lasati-ne in pace! macar pana mai crestem, nu ne tratati ca pe bosimani!

in Romania trebuie sa se intample ceva.

sa ne suim pe varfurile de la Rosia si sa privim in ansamblu.

exploatarea de la Rosia Poieni e o problema. dar, de fapt, avem o problema mult mai mare, mai toxica, stam deasupra unei gropi care e mare cat tara si e o chestiune de ani pana cand vom cadea, cu totii, in ea.

eu zic ca trebuie sa schimbam sistemul.

daca vom invinge de data asta si daca Frank Timis si ai lui isi iau jucariile si pleaca iar noi ne retragem prin cluburi, prin birouri, prin amfiteatre, sali de conferinte, ca niste veterani ce traiesc din gloria unei campanii de toamna, de fapt, am fost infranti.

lupta cu sistemul trebuie sa continue! Guvernul Ponta si USL sunt doar un capitol din aceasta uriasa farsa nationala, letala.

lucrurile trebuie sa inceapa sa se schimbe profund, serios, pe bune! altfel, nu vom fi decat niste invinsi cu fumuri. tot colonie vom fi. daca nu la Rosia Monatana, in alta parte. ecuatia e simpla: un stat, cu cat e mai puternic, cu atat e mai greu de “colonizat”. va mai amintiti ce spunea Sorin Ovidiu Vantu: “intariti-va statul!”. 

o posibila solutie ar fi sa facem ce am facut pentru Rosia Montana zi de zi, la locul de munca, pe strada, in partide, in asociatii civice, la vot. acesta ar fi pasul urmator, logic, obligatoriu si necesar. sa strigam, daca e nevoie, sa fim solidari – in mod obligatoriu si intotdeauna – sa stim, sa intelegem, sa nu ne lasa mintiti si cumparati…

din pacate, Romania are mii, poate zeci de mii de situatii care, intr-un fel sau altul, seamana cu Rosia Montana. pentru fiecare dintre ele trebuie sa dam cate o batalie. trebuie sa facem asta ca sa castigam, cu adevarat, razboiul pentru constiintele noastre si libertatea copiilor nostri.





Iancu, Base si cafeaua amara

16 09 2013

l-au huiduit pe presedinte la Tebea. de buna seama si-o merita. eu unul chiar nu pot sa pricep cum s-a facut de-a schimbat presedintele pozitia. din sustinator al mineritului, Base a devenit – peste noapte – un adversar al proiectului RMGC. o fi numa’ fiindca, zilele astea, asa da bine ori o fi deoarece Ponta s-a plasat de partea cealalta? pana la urma, oricum o iei nu e bine nicicum, tot politicianism se numeste. si, va place sau nu, e acelasi tipar ca si cel al USL. una zicem azi, alta facem maine, ipocriti pe paine!

eu stiu un lucru, daca ar trai Avram Iancu n-ar gusta deloc felul in care fac politica cei aflati azi in fruntea tarii. mai mult, sunt convins ca Iancu insusi ar fi in fruntea protestatarilor de la Cluj. el n-a tolerat ipocrizia, nici dubla masura. decat sa fie fals, ceea ce nu era, a ales sa piarda lupta cu viata. un exemplar sacrificiu!

in alta ordine de idei. am vazut un excelent documentar despre Rosia Montana. un inginer – goldist – explica, gura pacatosului… ca procesul de extractie a aurului e asemanator cu cel prin care ai scoate zaharul dintr-o cafea. cu alte cuvinte, ei cu zaharul si noi cu cafeaua amara. nici nu stie omul ce adevar a grait!





ganduri despre criza

15 09 2013

no, iar ii bai! Parlamentul Romaniei nu mai voteaza in procedura de urgenta legea Rosiei Montane. se va infiinta o comisie parlamentara… Ponta s-a obisnuit cu vuietul strazii sau a fost “sensibilizat” de cei de la RMGC? de la o comisie parlamentara nu te poti astepta la nimic bun. e deja o certitudine ca decizia va trena si asta e in folosul Goldului. tare ma tem ca, odata luata, decizia tot lor le va fi favorabila. cel putin asa par lucrurile acum.

eu nu pot sa cred ca PSD nu stia, inca de cand a venit la guvernare, ca are planuri – necinstite – cu Rosia Montana. unul dintre posibilele argumente ar fi acela ca suntem, probabil, singura tara din lume care are doua ministere cu acelasi obiect al muncii, mediul. Ponta, Sova & comp. au vrut sa fie siguri ca, peste aur, sade o mana de Plumb.

ma tot mir cum n-a sarit in sus, de o mie de metri, niciun parlamentar atunci cand RMGC a amenintat Legislativul Romaniei cu un proces si cu plata de despagubiri, in cazul unui vot nefavorabil ei! “suveranitatea” si “dictatura Parlamentului” nu exista decat atunci cand sunt folosite pentru propriile interese politice?

acum vreo 50 de ani, din Bihor, rusii au dus un munte de uraniu si n-au platit nimic pentru el. astazi, de la Rosia Montana, canadienii vor sa duca trei munti, de aur, si – dupa cum mi-au explicat niste economisti – e perfect posibil ca, prin manevre birocratice si contabile, sa nu dea statului nici macar un gram de metal pretios. cei ce ma cunosc stiu ca nu sunt un om de stanga, dar nu pot sa nu ma intreb, pana la urma, care-i diferenta dintre o forma de exploatare si cealalta?

credeti in semne? eu da! zilele trecute, in Turcia, s-a rupt digul unei exploatari aurifere de tipul celor cu care vor sa ne cadoriseasca goldistii. autoritatile s-au dat de ceasul mortii sa opreasca suvoiul care se indrepta spre Marea Neagra. nu e prea clar daca, in cele din urma, au reusit. e vorba aia, “ce tine nu-i place, altuia nu-i face”…

chestia asta cu protestul celor 30 de mineri blocati in subteran e paradoxala. eu stiam ca ecologistii se leaga de copaci fiindca nu vor sa fie taiati, ca minerii se claustreaza in minele pe care vor sa le apere fiindca sunt locurile lor de munca… dar, in acest caz, e vorba de ceva ce vor sa distruga. galeriile de la Rosia Montana ar urma sa fie aruncate in aer de RMCG. de fapt ce apara ei, dreptul de a pune dinaminta?

cand ceva e atat de sui, nici cauza nu poate fi tocmai oabla!





Rosia Montana sau tradarea cheama tradare

10 09 2013

criza cianurilor pare ca se apropie de sfarsit. cei ce si-au tradat promisiunile electorale sunt, la randul lor, tradati chiar de proprii aliati.

de data asta reactia societatii civile a fost exemplara. am primit o lectie de solidaritate, o speranta pentru cei care cred ca nu mai e nimic de facut, un indemn la curaj pentru cei care spera ca Romania poate fi, cu adevarat, a romanilor si nu a politicienilor.

dand cu stangu’ in dreptu’, Puterea pare ca a lansat consemnul parlamentar “Legea Rosiei Montane pica!”.

eu unul tot nu cred pana nu vad. politicienii sunt oricand capabili sa intoarca mortul de la groapa si, sa spunem, in urma unui vot secret, sa treaca legea cianurilor si, apoi, sa ne aduca iar aminte de “dictatura Parlamentului”. vegheati, deci!

cred ca momentul de cotitura al razboiului pentru Rosia Montana a fost acela in care Antonescu a intors armele, a se citi ca si-a intors parlamentarii, impotriva aliatilor sai de guvernare. adica, senatorii si deputatii PNL nu mai voteaza proiectul promovat de guvernul din care si colegii lor fac parte. asta, intr-o tara normala, se numeste criza guvernamentala si, de regula, duce la caderea executivului. dar noi suntem “originali”, de la originile fragilei noastre democratii si pana astazi.

mutarea lui Antonescu a fost, fara doar si poate, o lovitura pe la spate data pesedeului. este probabil primul caz cand un partid la putere, trece – de facto – in opozitie, votand impotriva propriului guvern si, culmea!, acesta ramane in picioare. in clipa asta, PNL e, cum se spune, nici cal, nici magar. adica, nici cu puterea, nici impotriva ei. postura ministrilor PNL din Guvernul Ponta e cel putin penibila. daca au obraz le va fi greu sa dea ochi cu sefu’ la urmatoarea sedinta de la Palatul Victoria. asta, insa, nu-l incurca deloc pe Crin Antonescu. culmea democratiei sau a schizofreniei, in Romania, al doilea om in stat, seful Senatului, poate sa se declare, fara sa clipeasca, si “liderul opozitiei”.

in aceasta situatie nu poti sa nu te intrebi ce mai tine laolalta USL-ul. foamea! si teama de a pierde puterea in avantajul celuilalt. acest mariaj, care este demult unul pur formal, acum s-a stricat de tot.

e drept ca punctul zero al acestei ruperi politice a fost declaratia premierului Ponta care, la Guvern, face altfel decat in Parlament. el le-a dat liberalilor “reteta”, el trage acum ponoasele. PSD a fost pur si simplu umilit de aliatii liberali care l-au parasit in cel mai greu moment al sau de la inceputul guvernarii USL si pana acum.

cu ceva mai multa determinare politica si solidaritate guvernamentala USL ar fi putut iesi mai onorabil din situatie, chiar fara sa oblige 10.000 de romani sa iasa in strada. dar, cu un aliat labil si populist, chiar nu ai incotro decat sa dai inapoi. e la fel de adevarat ca primul ministru nu e nici el mai putin rezistent la ispita populismelor ieftine.

dar, pana la urma, vorba lu’ Vacaroiu, “ce se-ntampla?”.

a castigat ratiunea?

o fi invins poporul ecologist?

s-o fi stricat Guvernul?

mai nimic din toate astea. Victor Ponta a fost pur si simplu tradat de Crin Antonescu. presedintele liberal, dornic de popularitate, avid dupa popularitate, disperat dupa procente, a jucat la off-side si l-a lasat descoperit pe premier.

vorba aia: “fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar si singur”.

chiar daca va creste iarba si brazii peste exploatarea de la Rosia Montana, lucrurile nu se vor termina aici. in plan politic, PSD trebuie sa contraatace. altfel, risca sa ramana nu doar Acarul Paun al scandalului cu cianuri ci si fraierul coalitiei. si, se stie, poporul nu voteaza fraieri.

pana la urma, de platit vom plati cu totii si despagubirile la RMGC si oalele sparte de politicieni. dar asta-i alta poveste… cel putin, am primit ce ne-am dorit.





ipostaze ale minciunii

9 09 2013

ca USL a promis, in programul sau de guvernare, sa renunte la exploatarea de la Rosia Montana stie toata lumea. se stie si cum s-au tinut de cuvant.

acum e oficial, desi ministrul a negat, Ministerul Justitiei a avizat proiectul. chestia asta e fix asa cum premierul Victor Ponta promoveaza proiectul de lege in Guvern, dar promite sa voteze impotriva lui la Parlament.

duminica, la Rosia Montana, intr-o manifestatie care – evident – se vrea a fi o replica a goldistilor impotriva miilor de romani care au iesit in strada ca sa salveze acest taram de poveste, s-au adunat 30 de primari sau 40 ori 45… depinde de surse. cica – s-a spus oficial – printre astia ar fi fost si primari bihoreni. ei bine, pe lista semnatarilor apelului pro Gold, un fel de “noi muncim, nu gandim”, al secolului XXI, in lista finala ce cuprinde numele a 45 de primari, nu e niciunul din Bihor. ce e asta, daca nu e manipulare?

fix acum o saptamana am intrebat pe cineva din Parlament ce se aude cu controversatul proiect ce vizeaza Rosia Montana? mi s-a spus ca nu e graba si ca, foarte probabil, va fi retras.

pana si premierul a spus, probabil intr-un acces de panica, ca legea Rosiei Montane ar putea fi intoarsa de la Casa Poporului!

azi aflu ca “Legea Ponta”, asa gandesc eu ca ar trebui sa i se spuna, e pe masa Legislativului si ca urmeaza a fi analizata in procedura de urgenta, urmand sa fie votata in cel mult o luna.

trebuie sa fii, cumulativ, orb, surd si tampit pe deasupra ca sa nu iti dai seama ca politicienii isi bat (iarasi!) joc de noi. ne fac din vorbe, cum spun golanii ca ei, sperand ca, acoperiti de gurile RMGC, deturnati cu false scandaluri, pacaliti cu promisiuni, etc., noi vom uita si ei vor vota.

chiar suntem prosti?

e timpul sa dovedim ca nu-i asa!