greata. episodul… cine mai stie?

11 10 2013

s-a intamplat in urma cu cateva zile, dar e destul sa revad personajul prin targ si gustul acela persistent de voma imi revine in gura.

atunci l-a intalnit pe strada. el, la putere, ma saluta cand are dispozitia necesara. eu, pe nicaieri, il salut mereu, desi e mai tanar, fiindca asa m-au educat parintii.

schimbam cateva cuvinte si mi-o plaseaza rupta din context: “regimul Basescu e de vina fiindca nimeni nu mai conteaza in tara asta”. si-i tot da inainte: ca “politica se face acolo sus”, ca democratia e in aer… ma uit la el si ma apuca mila. “un om invins de sistem”, vorba fostului presedinte Constantinescu.

apoi, cuget pe indelete, ca ardeleanu’ si ma apuca sila. cel cu care stateam de vorba este membru, si nu chiar unul oarecare, al PSD. adica, el face parte dintre aceia care au 70% din Parlament! si se plange! el zice ca “nu se poate face nimic”! nu-mi pasa daca Basescu e de vina. nu pot inghiti asemenea prostii. sa reprezinti alianta care domina lejer majoritatea parlamentara si sa te plangi de “dictatura” e cel putin ca si cum te-ai face complice la aceasta.

nu e destul sa iei puterea, trebuie sa stii si ce sa faci cu ea. trebuie sa vrei, sa stii si sa poti sa faci ceva cu puterea. altceva!

sunt tot mai multe vocile care spun ca Romania este o tara fara proiect si ca, una dupa alata, guvernarile “canta” dupa ureche. daca asa stau lucrurile nici n-ar trebui sa ma mire ca toti cei veniti la putere, fara nicio viziune, se declara atat de usor si de repede invinsi. daca nu ai o tinta, esti invins de la bun inceput.

ce situatie jalnica! sa reprezinti majoritatea, structurile puterii locale, administratia – de sus pana jos – ba sa fii si angajat la stat (ca altfel nu se poate, nu stii si nu poti concepe) si tu sa ridici din umeri a neputinta, dand vina pe Basescu. macar in patratica ta, oare ai facut ceva?

poate ca una dintre cauzele acestei impotente politice e ca, desi USL e la putere, partile sale, PSD si PNL, se comporta prea des de parca ar fi in opozitie una fata de cealalta. cum sa mergi inainte cand esti, tot timpul, cu ochii pe aliatul din stanga sau din dreapta, dupa caz, ca nu cumva el sa te depaseasca, sa piteasca din ciolan, sa fure startul, etc.?

individualismul e un blestem al romanilor? o fi o tara nationala de caracter? nu putem face echipe! avem, se pare, o inclinatie nativa spre tradari si meschinarii. e la fel de adevarat ca-i mult mai usor sa iti ascunzi incompetenta si nevolnicia punand talpi aliatului si, cu atat mai mult, adversarului, daca l-ai prins facand ceva bine.

cu astfel de politicieni ne asteapta inca patru ani de stagnare. si inca patru. si inca… si…

am gust de voma in gura, imi vine sa scuip copios pe asfalt in urma personajului.

poate el n-are nicio vina. e mic saracul! dar sefii lui, aia de la care a invatat cumse face politica, aia carora le soarbe de pe buze discurisurile cele mai inepte, ca apoi sa mi le toarne mie, aia la mila carora a invatat sa fie rotund si nimic mai mult… uf, ma si mir ca-i rabda pamantul. ce generatie de politicieni au crescut! aidoma lor.

ma uit lung dupa el. imi vine sa-i strig: “sa muriti, ba! sa va ia dracu’… va meritati soarta, jalnice figuri ce sunteti!”.

ma opreste un alt gand: “jalnici, jalnici, da’ imbuibati!”.

si daca mor, ce? nu noi le facem, din patru in patru ani, funeralii nationale si, in fiecare din anii urmatori, parastase oficiale si pomeni festive: alegeri locale, europarlamentare, prezidentiale… ne bucuram ca prostii ca i-am ingropat, iar, si pe astia. dar ei invie, nu stiu cum, revin mereu cu alte chipuri. vampirii nu mor niciodata! deci, o luam de la capat. comedia asta neagra nu se mai termina.

“tara trista plina de umor”.

 





Iancu, Base si cafeaua amara

16 09 2013

l-au huiduit pe presedinte la Tebea. de buna seama si-o merita. eu unul chiar nu pot sa pricep cum s-a facut de-a schimbat presedintele pozitia. din sustinator al mineritului, Base a devenit – peste noapte – un adversar al proiectului RMGC. o fi numa’ fiindca, zilele astea, asa da bine ori o fi deoarece Ponta s-a plasat de partea cealalta? pana la urma, oricum o iei nu e bine nicicum, tot politicianism se numeste. si, va place sau nu, e acelasi tipar ca si cel al USL. una zicem azi, alta facem maine, ipocriti pe paine!

eu stiu un lucru, daca ar trai Avram Iancu n-ar gusta deloc felul in care fac politica cei aflati azi in fruntea tarii. mai mult, sunt convins ca Iancu insusi ar fi in fruntea protestatarilor de la Cluj. el n-a tolerat ipocrizia, nici dubla masura. decat sa fie fals, ceea ce nu era, a ales sa piarda lupta cu viata. un exemplar sacrificiu!

in alta ordine de idei. am vazut un excelent documentar despre Rosia Montana. un inginer – goldist – explica, gura pacatosului… ca procesul de extractie a aurului e asemanator cu cel prin care ai scoate zaharul dintr-o cafea. cu alte cuvinte, ei cu zaharul si noi cu cafeaua amara. nici nu stie omul ce adevar a grait!





cum ar trebui sa fie adevaratul referendum

18 06 2013

ideea lui Traian Basescu, privind organizarea unui nou referendum, pentru a ne lamuri daca “poporul” vrea ori nu vrea parlament unicameral cu numai 300 de alesi, e buna numai pentru el. cred ca raspunsul a fost dat deja, cat se poate de lamurit! ca politicienilor nu le place e absolut explicabil.

dintre avantajele mutarii prezidentiale pot fi amintite, in treacat, revenirea presedintelui jucator in arena politica, ridicarea unei trambuline pentru Miscarea Populara, cea care, mai nou, aspira la calitatea de partid politic, realizarea premiselor pentru o posibila impacare Cotroceni-Modrogan etc.

dar nu despre avantajele pe care si le-a socotit Basescu este vorba. eu cred ca tema referendumului prezidential e gresita. daca i-ar fi pasat cu adevarat de ceea ce gandesc romanii, presedintele ar fi venit in fata lor cu o alta intrebare: “Mai vreti un Parlament care trateaza cu dispret ceea ce ati decis voi?”.

atunci cand au decis sa ignore rezultatul referendumului, fostul si actualul legislativ si-a insusit suveranitatea poporului. fapta nu este doar ilegala -amintindu-ne de visul “dictaturii parlamentare”- ci si nesimtita! daca se spune in Constitutie ca poporul este suveran si Parlamentul reprezinta vointa acestuia, nu mai e loc de niciun fel de alte argumente, ca romanii n-au stiut, ca a fost o manevra electorala… poporul a decis si punctum! a face altfel inseamna a nesocoti vointa populara. culmea e ca, printre cei care fac asta, se numara si aceia care inca mai urla din toti rarunchii ca, in ceea ce priveste demiterea presedintelui, vointa romanilor e sfanta si trebuie respectata.

asadar, logica urmatorului referendum ar trebui sa fie una cat se poate de simpla: “voi ne-ati luat suveranitatea, noi va luam mandatele”. asta e miza pentru un referendum! poate, trezindu-se in strada, alesii ar intelege ca nu isi pot bate joc de oameni la nesfarsit.





constitutie si prostitutie

1 06 2013

eu unul deja m-am hotarat, nu ma duc la referendum!

oricum politicienii au socotit ca nu au nevoie de mine si de inca circa 75% din populatia tarii. cu alte cuvinte, majoritatea nu mai conteaza. ca-ntrun stalinism modern, intors pe dos, conteaza numai cine voteaza… cat de putini sa fie.

si nici nu asta-i hiba. intr-un acces de ingaduinta, mai ca le-ai putea trece cu vederea pana si faptul ca sunt capabili sa intoarca o totul cu susul in jos numai ca sa isi rezolve ei cumva frustrarile cu care s-au ales cand n-au reusit, nici a doua oara, sa il dea jos pe Basescu.

de ce as vota modificarile Contitutiei, ca sa dau tara pe mana unor baroni de partid care sa o conduca discretionar, ascunsi in dosul Parlamentului? asta se va intampla. ma tot mir ca presedintele PNL nu vede sau nu-i pasa ca risca, in cazul in care va fi ales, sa devina o momaie oficiala, instalata in palatul Cotroceni. un gand jucauns imi tot spune ca poate chiar i-ar placea rolul asta. ce poate fi mai placut decat sa huzuresti 4 ani dincolo de zidurile inalte, pazite de jandarmi si sepepisti?

ori poate ca, orbit de furia antibasesciana, Antonescu nici nu a bagat de seama cum Ponta si-a luat mai toate prerogativele.

nici nu mai stii ce sa crezi despre propunerile USL. pe de-o parte primul-ministru devine cel mai puternic om in stat, pe de celalata parte, cica, ne vom apropia si mai mult de starea unei republici parlamentare.

si uite cum au ajuns reprezentantii celei mai hulite categorii sociale, parlamentarii, sa puna laba pe putere!

ce-am vrut noi, macar pe hartie, parlament unicameral si cu numai 300 de parlamentari, si ce ne-au dat?! un super-parlament, aproape dublu la numar! si de aici se vede cat pret pun domniile lor pe ceea ce crede si vrea poporul pentru bunastarea caruia zic ca ar modifica legea fundamentala.

institutia care, printre altele, a vrut sa incalece pana si Curtea Constitutionala pregateste acum o “dictatura parlamentara”, in cel mai rau sens al cuvantului. in spatele sleahtei de papagali pretiosi ce isi zic senatori si deputati si care chiar au impresia ca ar conta, o mana de sforari vor face si vor desface, intr-o atmosfera opaca, tinandu-l in sah chiar si pe premier, cu recent inventata “motiune constructiva”, politica autohtona.

presedintele, ales direct de popor, asa numa’ de florile marului, va avea putere cat o iluzie. ca sa intelegem, inca o data, cat de mult conteaza optiunile noastre si ce valoare au ele pentru aceia care ne conduc ne-a fost lasat jocul de a-l vota pe cel care va fi cel mai inutil politician al tarii, un fel de pensionar impaiat pe care il pui in fereastra cand vin aia de la FMI cu banii.

una peste alta eu nu ma duc la referendum. macar ca sa nu creada astia ca m-au putut prosti.





care PDL, care opozitie?

16 02 2013

de cateva zile tema viitorului PDL a ajuns mare subiect de presa.

“PDL a murit”, zic unii comentatori.

 altii fac “disectii pe cadavrul PDL”,

pana si plagiatorul Ponta a scos iar, carlaneste, nasul in lume si spune, cu ironie, ca opozitia romaneasca e reprezentata de UDMR si PPDD. cu alte cuvinte PDL nu exista si nimeni nu prea poate sa spuna ca, de data asta, nu ar avea dreptate.

ba chiar si presedintele Basescu a luat distanta si isi critica partidul, despre care spune ca e bleg de-a dreptul.

mare subiect! dar nu mai mare decat spatiul necesar unui epitaf, undeva prin ultimele pagini ale unui ziar, in sectiunea Comemorari.

cine sa faca opozitie?

hai sa ne uitam in curtea noastra! cine sunt alesii pe care, pur intamplator, PDL Bihor i-a trimis in Parlament. Ghilea? il vedeti cu camasa sfasiata, pe baricadele luptei politice?! nici poveste! interesul lui nu merge un centimetru mai departe de obiectivele proprii. acum, la vremuri de mare restriste, cum ar putea unul ca Ghilea, cel a carui avere a sporit fabulos, ce coincidenta! tocmai in anii in care a fost prefect, adica atunci cand se afla la putere, deci, cum ar putea el sa faca valuri. ce e nebun? atat asteapta USL-ul, sa vezi ce ti-l mai strang cu usa! este evident ca, mai degraba ar face, bucuros, un blat cu Puterea, pe mana lui Vasile Blaga, decat “sa-i numere astia ouale”.

celalalt, Matiuta parca i-ar spune, nici nu exista ca si om politic.

si cu asta am spus tot.

asta e opozitia pedelista in Bihor!

inmultiti acest urias zero cu 40 si tot zero o sa va iasa! poate, dincolo de virgula, or mai fi vreo doi pedelisti care se mai iau in serios… cantitate neglijabila!

asta-i opozitie? ha!ha!ha! si atunci despre ce e vorba? vorba aceea: “despre morti, numai de bine”.





metamorfoze

14 12 2012

nu contenesc sa ma intreb prin ce ciudate schimbari trece alesul cand se vede cu patalamaua la curea! stiu cazuri de tarani sadea care, in patru ani de deputatie, s-au “spalat” semnificativ, chiar daca de expresia “camdeodata” n-au putut sa se debaraseze niciodata.

Read the rest of this entry »





Base batut dupa fluierul final

3 08 2012

dupa cum vad eu lucrurile Basescu nu mai pune piciorul la Cotroceni, decat in calitate de invitat, pentru ceremonia de predare a functiei.

ieri, in ziua in care CCR a anuntat ca se va pronunta asupra validitatii referendumului abia pe 12 septembrie, l-am vazut intr-o emisiune TV pe Cristian Preda, extrem de nervos. Vasile Blaga a si anuntat ca USL a trecut la “faza a doua a loviturii de stat”. Curtea, in loc sa se pronunte, s-a apucat de numarat… “ouale” lui Nastase, desi – dupa umila mea parere – avea alta treaba.

Read the rest of this entry »