intrebari

22 10 2013

Inalta Poarta nu mai e la Stambul, nici la Kremlin, nici la Bruxelles, nici macar la Washington. Imparatia s-a mutat acolo unde sunt banii. lumea e in criza, criza e globala si… “banii vorbesc”.

in plina criza a gazelor de sist, premierul Romaniei, Victor Ponta, s-a dus acasa la Chevron. la Gold nu mai era nevoie, cred. canadienii sunt deja aici, peste noi.

de ce se duce primul-ministru sa ingenuncheze in fata marilor companii si sa le puna tara, cu resursele ei, pe tava? cum isi permite Victor Ponta sa sfideze vointa romanilor si sa le transmita, tocmai din America, angajamentul Guvernului sau de a exploata gaze de sist, in Romania, indiferent de ce cred romanii despre asta? presedintele PSD e atat de las incat a fost nevoie sa treaca oceanul pentru a gasi curajul de a face aceste declaratii otravite? ce cauta Ponta la poalele marilor companii, banii pe care nu-i are in buget sau confirmarea firmanului pe care nu l-a putut obtine decat in alianta cu liberalii? crede cu adevarat seful Guvernului ca nu exista o alta solutie decat sa stoarca resursele tarii, pana la ultima picatura? asta e ceea ce ne-au promis? asta e competenta limita cea mai de sus a competentei celor care ne conduc? nu pot face mai mult decat sa scoata la mezat putinul care ne-a mai ramas si, bonus, siguranta noastra?

in vremea asta, acasa, Crin Antonescu anunta ca PNL se va opune legii pentru Rosia Montana, in forma in care ea a plecat de la Guvern. tradare? batalie pe resurse? competitie pentru voturi? ciudat e ca, in raspar cu pozitia presedintelui lor, cativa ministri liberali, in frunte cu Barbu si Stroe, par daruiti, trup si suflet, proiectului otravit. fronda? convingere? coruptie? deviationism?

PSD vrea sa mai tina in viata comisia parlamentara pentru Rosia Montana. deci, decizia intarzie. spera, poate, ca frigul de noiembrie poate sa inmoaie mai bine oasele protestatarilor decat bastoanele Jandarmeriei. despre ce e vorba? nesiguranta? nehotarare? teama?

si, totusi, decizia nu mai poate intarzia mult. “investitorii” nu mai au rabdare. Victor Ponta se intoarce. vor veni, oare, cu el si Ostile Imparatesti, noii ieniceri ai colonialismului? vom rezista?





metamorfoza sau, din nou, despre “cazul” Bodea

14 10 2013

parlamentarul e sau nu (mai) e om?

presupun ca si alti alesi au fost pusi in fata deciziei, deloc comode, pe care e fortat sa o ia senatorul Cristian Bodea.

ce a facut, practic, cel care e amenintat acum cu excluderea din PNL? in primul rand, sufera si el ca tot omu’ cand nu are apa calda si nu ezita sa spuna asta. in al doilea rand, a “comis” un demers de bun simt, amintindu-le primarilor ca nu e sanatos sa stea cu mana intinsa la guvernul care e si asa pe sponci si ca ar fi mai sanatos sa isi puna mintea la treaba pentru a obtine bani din fondurile europene destinate Romaniei, bani care prind mucegai prin vistieriile continentale. dar, se vede treaba ca intr-un stat prin excelenta clientelar, un astfel de apel e mai grav decat tradarea de tara. cum sa isi permita un senator sa dea peste cap vasalitatile impamantenite, relatiile feudale, desfasurate pe verticala, de la orase si sate catre centru? cum sa nu mai fie baronii tatucii poporului drept-maritor de la orase si sate? cum sa invete primarii sa fie performanti sa faca treaba?

a tacea, pentru a nu incalca “linia partidului”, a devenit la noi o forma de omerta mai periculoasa si mai paguboasa decat cea clasica, mafiota.

cred ca or mai fi si alti parlamentari de la Putere care, precum Cristian Bodea, au remarcat ca Guvernul e la sapa de lemn si ca, in general, lucrurile nu merg tocmai bine in tara asta. dar, uite, ca ei tac!

tanarul senator bihorean ar trebui sa se transforme, sa treaca printr-o metamorfoza care, se vede treaba, e obligatorie pentru toti politicienii, un soi de pat al lui Procust de care n-ai cum sa scapi si care te reduce la tiparele clasei noastre politice.

grea situatie! ce va face “acuzatul”, isi va pune cenusa in cap? dupa cum il stiu eu, ii va fi tare greu sa se schimbe si sa taca. oare va merge mai departe, mutilat la nivelul constiintei, sau va continua sa lupte de unul singur. sigur, exista si posibilitatea unui “pupat P-ta Independentii” dar, ca si armistitiul din USL, pacea senatorului cu lumea nu ar dura mult.

in loc ca sa-i faca mai oameni, ca doar le pune pe tava tot ce le trebuie pentru a se gandi la noi si nu la ei, puterea ii obliga pe politicienii romani la atitudini gregare.  turma, rosie, galbena, portocalie… ii niveleaza.

Cristian Bodea incearca sa ramana el insusi, sa gandeasca cu mintea lui, sa spuna ce gandeste. nu poti sa nu simpatizezi cu un astfel de personaj, cu atat mai mult cu cat toti grangurii PNL sunt cu gura pe el.

va reusi Cristian Bodea sa ramana om? tentatiile sunt coplesitoare, la fel de mari ca si riscurile

ar fi de dorit. pentru el, pentru noi, pentru a pastra macar impresia ca mai exista caractere si ca nu e chiar totul de vanzare.





scurt dialog despre politica

12 10 2013

am primit, de la “Dante”, unul dintre cititorii blogului meu, un mesaj care m-a provocat.

“Maestre, azi a ieșit Popa la rampă cu „instalația” de temperat câinii răi. Abia acum se va vedea cu ochiul liber cusătura: castrat de-a binelea sau doar ținut de boașe ? Asta chiar merită o analiză atentă fiindcă oferă indicii despre perspectiva PNL inclusiv la centru…”.

 

corecta observatia dumitale.

dar, deocamdata cred ca sunt nevoit sa imi reconsider punctul de vedere fata de atitudinea senatorului C. Bodea. le are! boashele, vreau sa zic. n-a tacut. dar, vorba matale, e bine tinut de ele. cred ca problema nu e a dumnealui ci a partidului. in mod natural aceste diferente de principii ar trebui sa duca, in cele din urma, la un divort zgomotos. este de neconceput ca intr-un partid pretins democratic, cu atat mai mult intr-unul zis liberal, sa fii “condamnat”, atacat, pe motivul unui delict de opinie. ma tare tem ca senatorul nostru a fost atat de naiv incat a cazut in capcana banala in care au sfarsit alte zeci, poate sute, de tineri politicieni romani. si-a imaginat si el ca, odata ajuns in Parlament, opinia sa va conta cu adevarat, ca va putea schimba ceva. dar, intr-un “sistem ticalosit”, unde cozile de topor si lingaii sunt mult mai de pret decat caracterele si competentele, nu mai e nimic de facut. incep sa cred ca batalia, daca poate fi dusa, trebuie dusa din afara si de jos in sus, prin actiuni civice si, in ultima instanta, prin vot. 
e pacat!

cred ca revolutia ne-a fost furata si asistam la o forma de furt care continua zi de zi. hotii naraviti fiind tocmai politicienii. si asta se intampla fiindca, din capul locului, au fost invatati numai sa fure, sa trandaveasca, sa traiasca pe banii nostri… actuala clasa politica nu se poate schimba si nu poate aduce nimic bun Romaniei, e perimata moral si depasita istoric. 90% au comunismul in sange, fie ca au crescut in acel sistem, fie la l-au primit prin transfuzii de partid si de stat.

ce e de facut? sau facem o revolutie care sa umple tara de ghilotine ori macar o schimbare radicala de sistem, reinstaurarea monarhiei. dar cu un rege puternic, capabil sa-i struneasca si sa-i puna la punct pe misei.

Doamne ajuta!





greata. episodul… cine mai stie?

11 10 2013

s-a intamplat in urma cu cateva zile, dar e destul sa revad personajul prin targ si gustul acela persistent de voma imi revine in gura.

atunci l-a intalnit pe strada. el, la putere, ma saluta cand are dispozitia necesara. eu, pe nicaieri, il salut mereu, desi e mai tanar, fiindca asa m-au educat parintii.

schimbam cateva cuvinte si mi-o plaseaza rupta din context: “regimul Basescu e de vina fiindca nimeni nu mai conteaza in tara asta”. si-i tot da inainte: ca “politica se face acolo sus”, ca democratia e in aer… ma uit la el si ma apuca mila. “un om invins de sistem”, vorba fostului presedinte Constantinescu.

apoi, cuget pe indelete, ca ardeleanu’ si ma apuca sila. cel cu care stateam de vorba este membru, si nu chiar unul oarecare, al PSD. adica, el face parte dintre aceia care au 70% din Parlament! si se plange! el zice ca “nu se poate face nimic”! nu-mi pasa daca Basescu e de vina. nu pot inghiti asemenea prostii. sa reprezinti alianta care domina lejer majoritatea parlamentara si sa te plangi de “dictatura” e cel putin ca si cum te-ai face complice la aceasta.

nu e destul sa iei puterea, trebuie sa stii si ce sa faci cu ea. trebuie sa vrei, sa stii si sa poti sa faci ceva cu puterea. altceva!

sunt tot mai multe vocile care spun ca Romania este o tara fara proiect si ca, una dupa alata, guvernarile “canta” dupa ureche. daca asa stau lucrurile nici n-ar trebui sa ma mire ca toti cei veniti la putere, fara nicio viziune, se declara atat de usor si de repede invinsi. daca nu ai o tinta, esti invins de la bun inceput.

ce situatie jalnica! sa reprezinti majoritatea, structurile puterii locale, administratia – de sus pana jos – ba sa fii si angajat la stat (ca altfel nu se poate, nu stii si nu poti concepe) si tu sa ridici din umeri a neputinta, dand vina pe Basescu. macar in patratica ta, oare ai facut ceva?

poate ca una dintre cauzele acestei impotente politice e ca, desi USL e la putere, partile sale, PSD si PNL, se comporta prea des de parca ar fi in opozitie una fata de cealalta. cum sa mergi inainte cand esti, tot timpul, cu ochii pe aliatul din stanga sau din dreapta, dupa caz, ca nu cumva el sa te depaseasca, sa piteasca din ciolan, sa fure startul, etc.?

individualismul e un blestem al romanilor? o fi o tara nationala de caracter? nu putem face echipe! avem, se pare, o inclinatie nativa spre tradari si meschinarii. e la fel de adevarat ca-i mult mai usor sa iti ascunzi incompetenta si nevolnicia punand talpi aliatului si, cu atat mai mult, adversarului, daca l-ai prins facand ceva bine.

cu astfel de politicieni ne asteapta inca patru ani de stagnare. si inca patru. si inca… si…

am gust de voma in gura, imi vine sa scuip copios pe asfalt in urma personajului.

poate el n-are nicio vina. e mic saracul! dar sefii lui, aia de la care a invatat cumse face politica, aia carora le soarbe de pe buze discurisurile cele mai inepte, ca apoi sa mi le toarne mie, aia la mila carora a invatat sa fie rotund si nimic mai mult… uf, ma si mir ca-i rabda pamantul. ce generatie de politicieni au crescut! aidoma lor.

ma uit lung dupa el. imi vine sa-i strig: “sa muriti, ba! sa va ia dracu’… va meritati soarta, jalnice figuri ce sunteti!”.

ma opreste un alt gand: “jalnici, jalnici, da’ imbuibati!”.

si daca mor, ce? nu noi le facem, din patru in patru ani, funeralii nationale si, in fiecare din anii urmatori, parastase oficiale si pomeni festive: alegeri locale, europarlamentare, prezidentiale… ne bucuram ca prostii ca i-am ingropat, iar, si pe astia. dar ei invie, nu stiu cum, revin mereu cu alte chipuri. vampirii nu mor niciodata! deci, o luam de la capat. comedia asta neagra nu se mai termina.

“tara trista plina de umor”.

 





caine rau da’ fara boase!?

7 10 2013

un senator din Bihor, Cristian Bodea, e binecunoscut printre proprietarii de bloguri ca “bad dog”, dupa cum insusi si-a spus. rivalii il stiu, vorba aia, ca pe un cal breaz. naravas din fire, penelistul Bodea n-a prea curatat oua nimanui, mai ales pesedistilor bihoreni, pe care, cat i-or fi ei de aliati, se vede de departe ca nu-i are la inima.

nu poti sa nu apreciezi franchetea lui Cristian Bodea, cu atat mai mult cu cat curajul e floare rara prin politica romaneasca si mult mai greu intalnita printre politicienii bihoreni. dar iata ca, pana la urma, “libertatea de a trage cu pusca” are si ea limitele ei. recent, presedintele PNL, Crin Antonescu, l-a avertizat public pe senatorul bihorean ca, daca nu-si tempereaza tonul, risca sa fie dat afara din partid.

“cainele cel rau” al liberalilor bihoreni pare ca a inghitit surprinzator de usor interdictia. n-am vazut, nici n-am citit, vreo reactie revoltata care sa poarte semnatura indraznetului liberal. asta desi, cred eu, s-ar fi cerut. mai mult, pus in fata unui asemenea abuz, cred ca un liberal autentic ar fi demisionat imediat. rationamentul e cat se poate de simplu: partidul in care se poate intampla una ca asta e orice, numai partid liberal nu este! libertatea de expresie este unul din principiile de baza ale democratiei si, in plus, una din valorile fundamentale impartasite de toti liberalii adevarati. ca si cum cenzura opiniilor politice nu ar fi fost suficienta, presedintele PNL i-a interzis colegului sau chiar si sa mai depuna initiative legislative care se abat de la “linia partidului”. aici vin si zic, iar, ca dreptul de initiativa legislativa nu este doar ratiunea de a fi a alesului ci, mai mult decat atat, principalul sau atribut, munca pe care o are de facut in Legislativ. sa ne imaginam ca alegatorii pe care, ipotetic, un parlamentar ii reprezinta, cer acestuia sa depuna o initiativa in interesul lor, dar initivativa nu e pe placul partidului. ce face alesul? daca se eschiveaza inseamna ca a si-a tradat alegatorii, ca nu-i mai reprezinta. daca sustine legea va fi dat afara din partid. este cat se poate de evident ca profesorului de istorie Crin Antonescu i-a scapat ca sanctionarea “deviationistilor” e o reactie politica de bolsevic.

in ciuda acestor evidente, singurul comentariu facut de senatorul Bodea asupra situatiei deloc comode in care se afla suna de-a dreptul stoic: “bucurosi le-om duce toate…”. asta in contextul, cel putin deplasat, in care un politician liberal cuteaza a-i vara pumnul in gura, pana la cot, altui politician liberal. ai zice ca si PSD e mai liberal decat PNL…

pus in fata unei dileme cu adevarat existentiale: “ce fac, inghit sau plec?”. bravul nostru blogger se cam face ca ploua. acum e momentul in care ar trebui sa arate ca are… dantura de pit-bull! insa as putea sa fac pariu ca nu o va face. nu acum. poate mai tarziu, poate cand presedintele o mai uita, poate… cand s-o rupe USL-ul, sa aiba si liberalii din nou liber la curaj si atitudine.

nu vreau sa intelegeti din asta cum ca l-as considera pe Cristian Bodea un ins lipsit de caracter. inteleg ca disciplina de partid impune anumite limite, chiar si in materie de exprimare. ceea ce vreau sa spun e ca, inainte de a se da sa muste pe toata lumea, ar fi indicat, chiar si pentru cainii cei rai, sa fie atenti la comanda stapanului… daca le-a placut sa aiba unul. vorbind tot despre caini, am sa aduc in discutie si recentele declaratii ale senatorului PSD Ilie Sarbu, care spunea ca liberalii nu pleaca de la guvernare fiindca “ciolanul e bun”. poate sa se fi cumintit si Bodea fiindca osciorul parlamentar al puterii e mai bun decat unghiile de roase de “independenti”?

una peste alta, ar fi trist sa constatam ca vechiul proverb romanesc despre “cainele <<rau>> care latra si nu musca” este valabil si pentru “bad dog-ii”, americanizati si combativi nevoie mare, doar pe blog si cand sunt singuri in parcare…





Rosia Montana sau tradarea cheama tradare

10 09 2013

criza cianurilor pare ca se apropie de sfarsit. cei ce si-au tradat promisiunile electorale sunt, la randul lor, tradati chiar de proprii aliati.

de data asta reactia societatii civile a fost exemplara. am primit o lectie de solidaritate, o speranta pentru cei care cred ca nu mai e nimic de facut, un indemn la curaj pentru cei care spera ca Romania poate fi, cu adevarat, a romanilor si nu a politicienilor.

dand cu stangu’ in dreptu’, Puterea pare ca a lansat consemnul parlamentar “Legea Rosiei Montane pica!”.

eu unul tot nu cred pana nu vad. politicienii sunt oricand capabili sa intoarca mortul de la groapa si, sa spunem, in urma unui vot secret, sa treaca legea cianurilor si, apoi, sa ne aduca iar aminte de “dictatura Parlamentului”. vegheati, deci!

cred ca momentul de cotitura al razboiului pentru Rosia Montana a fost acela in care Antonescu a intors armele, a se citi ca si-a intors parlamentarii, impotriva aliatilor sai de guvernare. adica, senatorii si deputatii PNL nu mai voteaza proiectul promovat de guvernul din care si colegii lor fac parte. asta, intr-o tara normala, se numeste criza guvernamentala si, de regula, duce la caderea executivului. dar noi suntem “originali”, de la originile fragilei noastre democratii si pana astazi.

mutarea lui Antonescu a fost, fara doar si poate, o lovitura pe la spate data pesedeului. este probabil primul caz cand un partid la putere, trece – de facto – in opozitie, votand impotriva propriului guvern si, culmea!, acesta ramane in picioare. in clipa asta, PNL e, cum se spune, nici cal, nici magar. adica, nici cu puterea, nici impotriva ei. postura ministrilor PNL din Guvernul Ponta e cel putin penibila. daca au obraz le va fi greu sa dea ochi cu sefu’ la urmatoarea sedinta de la Palatul Victoria. asta, insa, nu-l incurca deloc pe Crin Antonescu. culmea democratiei sau a schizofreniei, in Romania, al doilea om in stat, seful Senatului, poate sa se declare, fara sa clipeasca, si “liderul opozitiei”.

in aceasta situatie nu poti sa nu te intrebi ce mai tine laolalta USL-ul. foamea! si teama de a pierde puterea in avantajul celuilalt. acest mariaj, care este demult unul pur formal, acum s-a stricat de tot.

e drept ca punctul zero al acestei ruperi politice a fost declaratia premierului Ponta care, la Guvern, face altfel decat in Parlament. el le-a dat liberalilor “reteta”, el trage acum ponoasele. PSD a fost pur si simplu umilit de aliatii liberali care l-au parasit in cel mai greu moment al sau de la inceputul guvernarii USL si pana acum.

cu ceva mai multa determinare politica si solidaritate guvernamentala USL ar fi putut iesi mai onorabil din situatie, chiar fara sa oblige 10.000 de romani sa iasa in strada. dar, cu un aliat labil si populist, chiar nu ai incotro decat sa dai inapoi. e la fel de adevarat ca primul ministru nu e nici el mai putin rezistent la ispita populismelor ieftine.

dar, pana la urma, vorba lu’ Vacaroiu, “ce se-ntampla?”.

a castigat ratiunea?

o fi invins poporul ecologist?

s-o fi stricat Guvernul?

mai nimic din toate astea. Victor Ponta a fost pur si simplu tradat de Crin Antonescu. presedintele liberal, dornic de popularitate, avid dupa popularitate, disperat dupa procente, a jucat la off-side si l-a lasat descoperit pe premier.

vorba aia: “fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar si singur”.

chiar daca va creste iarba si brazii peste exploatarea de la Rosia Montana, lucrurile nu se vor termina aici. in plan politic, PSD trebuie sa contraatace. altfel, risca sa ramana nu doar Acarul Paun al scandalului cu cianuri ci si fraierul coalitiei. si, se stie, poporul nu voteaza fraieri.

pana la urma, de platit vom plati cu totii si despagubirile la RMGC si oalele sparte de politicieni. dar asta-i alta poveste… cel putin, am primit ce ne-am dorit.





erou pentru o zi

16 05 2013

poate nici atat…

ei, ati vazut de ce e bine sa fim putin mai cu picioarele pe pamant si cu nasul printre oameni? nici n-am scris bine ca domnul senator Bodea s-a cam intins la tupeu ca, iata, vine insusi presedintele partidului, Crin Antonescu, si ti-l pune la punct de mai mare mila.

taman azi dimineata dulaul “cel rau” al PNL Bihor spunea ca “ministrii nu sunt zei” si se lauda ca va depune o motiune simpla impotriva ministrului – PSD – Rovana Plumb. ei, i-a dat, imediat, Antonescu una peste bot. atata cat sa invete, daca o putea, care-i e locul in politica.

intrebat ce crede despre initiativa lui Cristian Bodea, presedintele PNL, a respins categoric aceasta idee. Antonescu le-a reamintit liberalilor ca, la nivel de coalitie, exista, in ciuda unor divergente, o clauza de solidaritate, obligatorie pentru toti membrii PNL si PSD. “un membru al USL nu poate depune motiune impotriva unui membru al Guvernului din care partidul sau face parte”. asta daca “tine la calitatea sa de membru al partidului”. clar, nu?

puneti asta in contextul discutiei legate de nabadaile senatorului securist SRS, care a primit un ultim avertisment din partea liderului PNL, si veti vedea in ce postura penibila s-a pus Cristian Bodea, acest rebel fara cauza. tot atacand, la baioneta, PSD-ul senatorul bihorean s-ar putea trezi ca a trecut de liniile inamice iar colegii l-au lasat si ei, unul cate unul, sa lupte la off-side.

parca de la un senator te-ai astepta la mai multa pricepere intr-ale politicii decat incape in deviza “loveste si fugi”… mai departe.

PS ati remarcat ca, inainte de a rosti numele colegului sau de la Bihor, presedintele PNL a fost nevoit sa-si incoarde o tara memoria, doar atat cat sa-i aisa si o grimasa? spune asta ceva? unii ar zice ca da…