cioburi si neghina

18 02 2013

adun de pe jos, fir cu fir, cu migala unui culegator de neghina ramasitele unei foste iubiri.

iau cioburile unul cate unul si le strang in palma. ma taie primul, al doilea… toate. ma doare. de ce fac asta? nu vreau sa ma doara.

de fapt as vrea sa le las acolo. sa se prinda in urmele de sange inchegate pe pardoseala. sa las sa-mi intre aschii de sticla in talpi atunci cand pasesc prin casa care, uneori, a fost si a ei.

n-as vrea sa uit? de ce sa vreau? a fost atat de frumos, cat a fost.

vreau ca ramasitele iubirii de pana mai ieri sa-mi taie carnea inca moale a talpilor si grauntele de neghina, lacrimi inlemnite care nici nu stiu daca sunt ale ei sau imi apartin, sa-mi impunga genunchii atunci cand voi cadea.

n-am sa cad in genunchi ca sa ma rog sa se intoarca. ce rost ar avea? fiinta ei e surda ca un zid la tot ce vine din mine. am sa ma rog doar sa nu uit. sa nu o uit nici pe aceasta, fiindca toate iubirile de pana acum imi dau puterea sa mai sper ca odata, macar o data, am sa matur cioburile si neghina.

si am sa mai fac un pas, intotdeauna ca primul, intotdeauna ca si cel din urma.

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: