banii sau viata!

10 01 2013

ca sa nu ma simt taman un ziarist parat, mai scriu si eu pe undeva. nu-i cine stie ce, o rubricuta saptamanala.

pentru articolasele mele primesc, in medie, 200 de lei pe luna, adica 2400 de lei pe an.

din banii astia statul imi ia, in fiecare luna, 25 de lei, adica – pe tot anul – sunt, rotund, 300 de lei.

la sfarsitul lui 2012, Maria Sa Statul a ajuns la concluzia ca, pentru aceste drepturi de autor, ii mai datorez, in plus, inca 150 de lei!

una peste alta, din munca mea, am dat la stat, numai pentru aceasta modesta colaborare, 450 de lei. adica, altfel spus, doua luni si o saptamana din anul trecut am lucrat ca sa finantez bugetul de stat! de-a dreptul senzational, incantator si n-am cuvinte…

v-as indemna sa faceti si dumneavoastra astfel de calcule asupra unor venituri, dar tare ma tem ca o sa va enervati. daca nu, macar ar trebui sa va schimbati atitudinea fata de cei pe care, in general, numim “reprezentanti ai statului”. pentru banii astia, munciti de noi pentru ei, toti, de la parlamentari, la politisti si functionari de la ghisee ar trebui sa ne respecte mai mult decat o fac. asta e clar!

exista vorba aia ca japonezii lucreaza doua ore pentru imparat, doua ore pentru tara si patru ore pentru ei. da, dar macar japonezii stiu ce e ala respect, pe orizontala si pe verticala si pe baza de reciprocitate.

la noi, dupa cum vad eu, lucrurile stau altfel. statul te beleste, functionarul te besteleste si tu, cetatean amarat, n-ai incotro si iti scoti parleala muncind la negru. daca ai unde…

cine, cand si cum o sa rupa acest cerc vicios nimeni nu cred ca poate spune.

uite, de exemplu, pentru banii astia eu am facut cinci drumuri. la Fisc sa ma lamuresc, la angajator sa obtin acte justificative, ca sa mai tai din bir, iar la Fisc, sa le depun, si din nou la Fisc sa dau banii. puneti la socoteala si plimbarea facuta degeaba cand am nimerit taman in timpul pauzei de masa. reducere, ioc! dupa ce au socotit si s-au scotocit in vistierie, finantistii au ajuns la concluzia ca trebuie sa le dau FIX! tot atatia bani. puteau sa mai lase de la ei, macar vreo doi lei, pentru “impresie artistica”, sau sa mai puna… nu. ei au ales ca astfel sa imi comunice dispretul lor suveran. ca nu e omul – parafraza – “mai presus de lege” si, la noi, ca si la americani (!), moartea si impozitele nu iarta pe nimeni. ma rog, la noi, aproape pe nimeni si stiti si voi, cred, la cine ma gandesc…

deci, eu muncesc, eu platesc, eu ma calicesc… respect? nu primesc.

PS. am cobit! cand am zis ca finantistii ar mai fi putut chiar sa puna de la ei, sa dea impresia ca macar au catadicsit sa se utie peste hartiile mele, am vorbit (scris) cu pacat. achitata de pe azi pe maine, datoria mea la Fisc a crescut totusi cu 10 lei! acu’ stau si socotesc daca asta e penalizare de intarziere sau taxa de “prelucrare a informatiilor”? asa imi trebuie, daca am facut apel la omenia statului! vorba lui Dan Puric, statul nu e bun “ca nu are mama”.

Advertisements

Actions

Information

One response

10 01 2013
bulina galbena

hahaha
Nu-mi spui nimic nou cand vine vorba de platitul de taxe la stat, si te compatimesc ca ajungi sa iti pierzi timpul cu asa ceva, dar nu pot sa ma abtin sa nu rad de nebun aici. Ai facut o comparatie de-a dreptul hilara intre romani si japonezi cand vine vorba de respect… Romanii stiu sa te “respecte” doar atunci cand au nevoie de tine sau de la ceva de la tine… in rest poti sa te duci dracului… (in cel mai bun caz)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: