are rost?

1 09 2012

Mă întâlnesc cu un prieten. Ecologist convins, omul e tare supărat că, spune el, Primăria Oradiei, taie tot mai mulţi copaci şi face ureche surdă la sugestiile sau la protestele iubitorilor naturii. „Nişte ţărani! Nu are niciun rost să îţi pierzi vremea cu ei, fac numai ce vor…”, spune bărbatul cu nedisimulată obidă.

Altcineva e indignată de faptul că administraţia Bolojan a găsit o cale „criminală” pentru a rezolva problema câinilor fără stăpân. O îndemn să se alăture celor care n-au renunţat la prietenii lor lătrători şi vor ataca în instanţă decizia Consiliului Local Oradea. „Nu are rost! Nu vezi că politicienii fac numai ce vor ei”, spune persoana, dezgustată de consilierii care votează precum nişte momâi, conduse de creierul de la partid, şi de ipocrizia lui Daniel Vulcu – personajul care, după ce a făcut un rol memorabil cu prilejul dezbaterii publice, a votat cu cei pe care el însuşi i-a numit criminali şi imbecili.

Are rost? Democraţia nu e vorbă în vânt decât acolo unde nu este luată în serios sau, altfel spus, nu este pusă în aplicare. Sentimentul că nu sunt auziţi este împărtăşit de tot mai mulţi cetăţeni. De fapt, prin astfel de atitudini, politicienii pun pe butuci, ba mai rău!, aş spune chiar că lucrează la discreditarea democraţiei. E drept şi cât se poate de evident, mulţi dintre ei nu au deprins încă, după 22 de ani, regulile „jocului” democratic şi nici nu au de gând să o facă. Le este mai bine aşa, trăind în prefăcătorie…

Democraţia nu are sens fără participarea cetăţenilor iar atitudini precum cea a primarului Ilie Bolojan, cel care a spus – nu o dată – că, în ciuda opoziţiei orădenilor, executivul face cum crede el de cuviinţă, îl discreditează pe omul politic, dar face infinit mai mult rău ideii care ar trebui să stea la baza relaţiei oamenilor cu statul şi instituţiile sale. Primarul votat de 60% dintre orădeni pare că şi-a propus să ne înveţe că, până la urmă, orice am spune şi orice am face, tot voinţa lui se face.

Fenomenul este larg răspândit la nivel naţional. Din orice parte am privi criza politică abia încheiată este cât se poate de evident că, între oameni şi politicieni, există o prăpastie ce nu mai poate fi trecută. Am fost minţiţi prea des. În ei, ca intr-un tot, nu mai putem crede. Aşa se face că am ajuns să credem în miracolele venite dintr-o parte sau alta şi să-i demonizăm pe adversari. În niciun caz nu trebuie să cădem în capcana deznădejdii. Asta ar însemna să le facem jocul. Să nu acceptăm că „nu are rost”, altfel ei câştigă şi noi pierdem. Şi nu e vorba de un câştig neînsemnat ori de vreo pierdere banală. Pentru un om liber democraţia e totul!

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: