război civil!

5 07 2012

Poate nu aţi observat, dar România este în plin război civil. Din fericire, clanuri, clase sau rase nu se împuşcă pe străzi, e un conflict pentru putere care se duce în cabinete, palate şi ministere. Pe scurt, statul se află în război cu el însuşi! 

Episodul „bătăliei pentru Bruxelles” purtate între preşedinte şi premier a fost lung şi greu. A urmat apoi „ambuscada Năstase”, o adevărată vânătoare de medici şi poliţişti. De data asta poziţiile au fost bine delimitate. Executivul a fost de partea condamnatului, în vreme ce puterea judecătorească a fost în celelalte tranşee. Nu-s puţini cei care cred că magistraţii fac jocul preşedintelui Băsescu. Pe acest fond, părintele PC, Dan Voiculescu, a şarjat lansând chiar ipoteza că puterea nu va fi cu adevărat a USL abia atunci când alianţa va avea justiţia la picioare.

Războiul instituţiilor statului pică în cel mai prost moment posibil. În loc să vedem un efort conjugat pentru ameliorarea consecinţelor crizei, asistăm muţi de uimire la acest conflict de uzură ce are ca miză imediată alegerile din toamnă. Politicienii au altceva pe agendă decât să facă ceva pentru noi. Statul însuşi va ieşi şubrezit din acest război intestin. Îşi mai aminteşte cineva de anii în care celebrii formatori de opinie o tot dădeau cu „disoluţia puterii de stat”? S-ar putea ca, în curând, să nici nu mai ştim despre ce stat şi care putere vorbim.

Războiul nemilos în care sunt angajate, egal, şi puterea şi opoziţia, a început demult şi a tot crescut în intensitate. Cu ani în urmă, când flutura ţepele în Piaţa Universităţii, Băsescu a dat tonul. Ponta şi Antonescu i-au tot ţinut isonul. Campania electorală care tocmai s-a încheiat a fost, de departe, cea mai violentă din România ultimilor ani şi asta nu numai la nivelul declaraţiilor. Au fost bătăi şi chiar câţiva morţi. Politicienii inconştienţi, turaţi la maxim, care văd în adversari un inamic ce trebuie obligatoriu exterminat, nu sunt decât încă o dovadă a calităţii celor care ne conduc. Aceşti politicieni cu porniri de ucigaşi se joacă cu destinele noastre.

Se pare că nici în cele mai grele momente nu putem da dovadă de solidaritate. Linşarea adversarului e mai importantă decât demonstraţia faptului că poţi fi mai bun decât el. Ăsta poate fi un semn că, de fapt, nici nu eşti.

Advertisements

Actions

Information

2 responses

5 07 2012
George

Si as mai adauga ceva: “:razboiul” acesta a ajuns sa radicalizeze si sa polarizeze oamenii. Cine nu gandeste ca si noi, trebuie sa dispara !

5 07 2012
fb

cel mai grav este ca fenomenul pe care l-ai remarcat, corect, se petrece si la Oradea, se petrece si in presa, cam peste tot. avem o voluptate a distrugerii! ceva rar intalnit. e pacat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: