Tokes nu se lasă

16 05 2011

Am zis hop! Şi s-ar părea că n-am sărit. N-am trecut de hopul teribil care a fost şi, iată, este încă procesul  cu Tokes Laszlo.

Azi am aflat că, după calculele mele, în afara termenului de 15 zile în care putea să declare recurs, vicepreşedintele Parlamentului European a făcut demersuri pentru ca acest proces absurd, în care m-a târât, cred eu, fără nicio vină, să continue.

Tenacitatea în a face rău de care dă dovadă această (fostă) faţă bisericească e demnă, zic eu, de o cauză mai bună decât un război împotriva jurnaliştilor care nu-i sunt pe plac excelenţei sale.

Dacă, în primă instanţă, am crezut că e dreptul d-lui Tokes să îşi apere imaginea, pe care aş fi lezat-o, acum, cred, sunt îndreptăţit să mă simt persecutat de însuşi vicepreşedintele Parlamentului European. Ar putea să pară o onoare, un titlu de glorie… dar nu e.  Nu mă simt deloc confortabil la gândul că am să fiu obligat să îmi reiau pereglinările periodice pe la tribunal. Pentru mine nu e deloc o plăcere. S-ar părea că îmi lipseşte plăcerea de a mă opune răului.

Un asemenea demers juridic, în Europa, unde dl. Tokes se prezintă ca un mare democrat, e de neconceput. Şi (culmea!) asta vine tocmai din partea lui, cavalerul fără teamă şi prihană al drepturilor omului. Oare libertatea de expresie nu mai face parte din drepturile fundamentale ale omului?! Nu se mai poartă la Bruxelles, libertatea presei?

De data asta nici eu nu mă las. Dacă, la procesul anterior, dl. Tokes mi-a cerut daune în valoare de 70.000 de lei noi, iar eu nu am certu nimic, considerând că demersul de presă nu trebuie să vizeze, nici măcar într-un plan secundar, îmbogăţirea jurnalistului, de data asta – zic – voi avea şi eu “pretenţii”. Desigur dacă Justiţia şi sorţii vor fi de partea mea.

Cred că nici măcar domnul Tokes  nu are dreptul să ia bunătatea mea drept prostie. Aşa cum a mai făcut-o. În timpul celuilalt proces, chiar şi în faţa instanţei dar mai ales în presă, europarlamentarul a creeat “atmosferă”. M-a făcut în fel şi chip, “securist, nostalgic al regimului Ceauşescu, slujbaş al turnătorului Voiculescu…” Şi eu am tăcut.

Are şi bunătatea valahă o limită, domnule Tokes!

De fapt, repet, nu cu mine are excelenţa sa ceva de împărţit. Miza, şi n-am spus-o eu, este o sentinţă menită să intimideze jurnaliştii care, eventual, ar mai gândi să îndrăznească doar a pune în discuţie relaţia, încă nelămurită suficient, pe care dl. Tokes a avut-o cu Securitatea. Că-i place că nu,  această relaţie a existat. Într-un moment de slăbiciune a recunoscut-o însuşi Tokes Laszlo. Acum o neagă şi încearcă să bagatelizeze acele momente, mai mult decât stânjenitoare pentru “figura” sa europeană. Există, totuşi, probe, înscrisuri, angajamentele lui Tokes Laszlo faţă de Securitate şi notele informative pe care el le-a scris şi pe care, tot el, le declară astăzi “nevinovate”. Adevărul se vede de pe lună, numai Tokes îl neagă. Explicabil, e în pericol însăşi cariera sa publică şi, ca un veritabil actor politic ce este, fără public nici el nu mai e nimic.

Şi încă un amănunt. Deşi ne-a ameninţat pe amândoi cu tribunalul, atât pe mine cât şi pe colonelul de Securitate care mi-a relatat faptele prezentate în articolul incriminat, ciudat, numai pe mine m-a dat Tokes în judecată. Ce să înţeleg eu de aici, că mă urăşte mai tare decât urăşte fosta poliţie politică ori că e încârdăşit cu rămăşiţele Securităţii?

Azi aşa stau lucrurile, din punctul meu de vedere. De aici încolo, cu Dumnezeu înainte!

Advertisements

Actions

Information

2 responses

20 05 2011
20 05 2011

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: