fotografie de grup…

9 05 2011

…. cu personaj lipsă.

se zice, şi poate nu degeaba, că uneori o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte. aşa o fi, dar nu întotdeauna.

ei, azi e una din zilele care verifică ipoteza.

pe site-ul Jurnalului bihorean am văzut o fotografie vecină cu geniul. (vai cât mi-ar plăcea să o pot ataşa acestui text, dar mă cam tem. deh copyright-ul…).

imaginea ce-i reprezintă pe şefii Oradiei şi ai judeţului pare mai degrabă opera unui mare realist al picturii, decât o banală fotografie. totul e sau pare a fi plin de sensuri. de pildă absenţa primarului Ilie Bolojan din poza de grup poate să spună multe. dar nu e el personajul lipsă la care mă refer în titlu. din fotografie lipseşte Lucian Silaghi, cel care – având funcţia de director al Teatrului de Stat Oradea – a girat şi a gestionat lucrările de modernizare aflate acum la final. e năucitoare ignoranţa nesimţită cu care Primăria şi Consiliul Judeţean au “taxat” eforturile directorului. cât de mojic trebuie să fii să-i refuzi unui om măcar satisfacţia morală pentru munca pe care a făcut-o? sau e destul să fii politician?!

din poză nu lipsesc însă personajele zilei, de la dreapta spre stânga: Daniel Vulcu, Szabo Odon, Dumitru Voloşeniuc şi Gheorghe Carp. interesant e şi faptul că domniile lor sunt surprinşi, pe scenă, aşezaţi cu spatele la sală sau, dacă vreţi, la popor.

dar nu asta e ideea. figurile şi posturile celor patru “corifei ai artelor” sunt parcă gândite de un mare arhitect, imaginea este de-a dreptul statuară.

Daniel Vulcu e încruntat şi încovoiat. pe figura directorului numit politic se citesc, deopotrivă, efortul uriaş pe care l-a făcut pentru a împlini “pohta ce-a pohtit” şi dorinţa încrâncenată de a rămâne în scaun. actorul e aduse de spate şi, chiar dacă mâinile i-au căzut în poală, încordarea cu care ele se apropie de şezutul scaunului trădează ambiţia de a… muri director.

lângă el, stând mult mai relaxat, picior peste picior, Szabo Odon zâmbeşte către un timp nu prea îndepărtat. desigur, e timpul în care se va fi bătut, definitiv, încă un pilon al autonomiei: teatrul independent maghiar.

în dreapta lui e vicepreşedintele Dumitru Voloşeniuc. liberalul râde deşi pare că nici el nu ştie de ce. cel mai simpul ar fi să crezi că-i bucuros fiindcă, în sfârşit, a văzut şi el teatrul pe dinăuntru. e clar că noima tevaturii cu  segregarea artiştilor îi scapă, dar asta e mai puţin important, atâta vreme cât ştie precis că trebuie să facă aşa fiindcă i-o cere partidul. partidul e o realitate, acea realitate care înseamnă putere şi bani. principiile sunt poveşti. ţara e vax. pentru el!

şi ultimul, dar nu cel de pe urmă: viceprimarul Carp. nu e nici vesel nici trist, mai degrabă perpelx. parcă o fibră a fiinţei sale i-ar şopti că ceva e putred în jur, dar nu ştie de unde pute. cu palmele pe genunghi şi un picior pe pingea vicele parcă ar vrea să plece. însă partidul îl ţine pe scaun, şi la teatru şi la primărie. nu poate deci pleca nici dacă ar vrea…

astea sunt cele patru personaje ale tragicomediei teatrului orădean: arivistul, autonomistul, activistul şi autistul… mari actori, mari caractere, cine le-o fi dat putere?

PS: mare victorie, fără pic de glorie!

Advertisements

Actions

Information

One response

11 05 2011
business review

ntmplarea cu or deanul care i-a dat foc n fa a Prim riei dovede te c la noi e mai u or s mori dect s dai ochi cu alesul Ilie Bolojan. Oricum primarul responsabil sus ine c n-a tiut nimic despre drama care s-a consumat chiar sub fereastra lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: