degetul pe rană

11 04 2011

de ceva vreme caut nişte răspunsuri. uitaţi-vă bine la bărbatul din fotografie, el ştia!

eroul din imagine a fost locotenentul Tudor Greceanu, unul din cei mai promiţători piloţi ai Armatei Române de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, trimis în puşcărie de comunişti. a fost condamnat la 10 ani, pentru “uneltire împotriva orânduirii de stat” şi e dintre acei foarte puţinii oameni care au avut curajul să evadeze din teribila puşcărie de la Aiud. mai multe amănunte despre acest episod în episodul 29 al documentarului “Memorialul durerii”.

acest Mare Român a fost, înainte de toate un om de CARACTER. a avut tăria să-i spună generalului său, care s-a dat cu ocupanţii comunişti, aşa: “domnule general, odată ce aţi desfăcut un contract el nu mai poate fi refăcut decât cu acordul meu. asta nu mai e armata mea”. şi a plecat.

în procesul politic ce i-a fost înscenat avocatul, numit din oficiu, a avut dreptul să vorbească două minute!

ei bine, acest Mare Român, care a trăit până în 1995 într-o garsonieră mai mult decât modestă din Capitală, ştia răspunsul la o criză pe care n-a mai apucat să o trăiască.

“nu vreau să exagerez, vreau să păstrez o oarecare măsură… nu am fost un popor de oameni solidari”, spunea Tudor Greceanu. “la noi, în general, interesul personal a fost cel care a dictat în foarte multe dintre acţiunile care ar fi cerut solidaritate”.

apoi, în acelaşi interviu, Eroul aminteşte despre o intervenţie a lui Vlad Georgescu, la radio Europa Liberă. fostul deţinut politic se întreba, împreună cu fostul director al postului de radio: cum a fost posibil ca Mihai Viteazul să fie ucis, de un mercenar din armata duşmană, în mijlocul mijlocul taberei sale, în cortul său, înconjurat de oastea lui? sau cum a fost posibil ca Vlad Ţepeş să fie decapitat tot în propria lui tabără?

Tudor Greceanu răspunde, citând mai întâi din filosoful P.P. Negulescu, “momentul important nu este acela în care rezolvi problema, ci acela în care pui întrebarea aşa cum trebuie”.

concluzia se naşte ca de la sine: “a pune întrebarea, aşa cum a făcut-o Vlad Georgescu, este o chestiune cu cântec, este o trăsătură a noastră, naţională”, spune Tudor Greceanu. “noi suntem centrifugi, noi nu suntem solidari. noi vrem glorii individuale. noi nu vrem rezultatul glorios al întregului”…

asta e răspunsul oricărei crize: caracter individual şi solidaritate naţională.

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: