dileme

28 11 2010

Citesc un articol despre o familie de orădeni care îndură frigul acestor zile dormind în curtea casei unde au locuit până să fie evacuaţi de proprietari.

Ce fel de om trebuie să fii ca să scoţi în stradă trei oameni mari şi şase copii, în pragul Sărbătorilor de Iarnă? Cum pot fi sărbătorile acestor oameni? Mă gândesc aici la cei sărmani, dar şi la rău-făcătorii lor. În ce fel poţi întâmpina Crăciunul, ştiind că ai pe suflet o astfel de faptă?

Oare dacă ai fost ales primar, uns director, angajat funcţionar la stat… funcţiile astea te fac mai puţin om? Oare funcţia publică sau poziţia socială poate fi mai importantă decât cea primordială, umanitatea?

Nu pot să accept că Oradea e aşa de săracă încât destinul ei să atârne de chiriile neplătite de sărmani! Şi nu pot nicio clipă să uit că ceea ce se numeşte “contract social”, stăpânirile de orice tip, fundamentul relaţiilor noastre în lume, au fost create şi acceptate de noi cei mulţi şi de rând, ca să ne fie mai bine, în niciun caz mai rău!

Până la urmă, orice destin pierdut cade în responsabilitatea conducătorilor, pentru că slujba lor este să ne găsească fiecăruia un rost, pe măsura puterilor şi talentului nostru. Ei pentru asta au fost aduşi în servicii şi măriri. Şi, dacă nu izbândesc, nu-şi merită mai mult slujbele, lefurile, onorurile şi acoperişul de deasupra capetelor, decât merită aceia care nu pot plăti nici pentru un culcuş sărăcăcios.

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: