citesc în EVZ un articol despre “blocul nebunilor” din Bucureşti.
unul dintre interlocutorii reporterului se numeşte “LENE”!!!
senzaţional! cu un aşa nume nu îţi poate cere nimeni să rupi hamul, trăsătura asta trebuie să existe în gena familiei, nu o poţi nega nici îndrepta. trebuie să fie de-a dreptul senzaţional să ai un nume care să îţi legitimeze, într-un anumit fel, condiţia umană.
hmmm… oare să-mi schimb numele???
liberalii au “scăpat” unei anumite părţi a presei datele unui sondaj de opinie. evident, cifrele îi avantajează.
nu cred că merită efeortul să le transcriu, le găsiţi în presă. merită însă puse în lumină câteva, serioase, semne de întrebare.
cum de nu-i sare în ochi nimănui că, ipoteticul, candidat al USL pentru funcţia de primar al Oradiei are 79% din voturi? asta într-un oraş unde etnicii maghiari, votanţii constanţi ai UDMR sunt cel puţin o pătrime din electorat. vor autorii sondajului să ne facă să credem că toţi românii, plus câţiva orădeni maghiari votează cu primarul?
vorba unui celebru contemporan: cei care au realizat şi au tălmăcit, ca să nu spun răstălmăcit sondajul, ori sunt proşti ori sunt netrebnici. şi, ca să nu ratez, calamburul din titlu, întreb: şi-o mai fi ridicat cineva un etaj la casă după acest sondaj?
ciudat, dar mai degrabă un avertisment pentru triumfaliştii care “nu văd restul lumii” din pricina impunătoarei staturi a primarului Bolojan e faptul că 15% din cei intervievaţi sunt foarte mulţumiţi de prestaţia edilului şi, tot atâţia, nemulţumiţi. desigur, 57% nu pot decât să fie satisfăcuţi.
cum a scos primarul în funcţie un scor demn un judeţ albanez nu-i greu de desluşit. una la mână: Rozalia Biro are 8,9%! doi: PSD are în sondaj doi candidaţi: Mang şi Pop, în condiţiile în care opţiunile senatorului se îndreaptă spre Consiliul Judeţean şi nu spre funcţia de primar. cei doi candidaţi ai PDL nu există, fiindcă partidul nu şi-a desemnat încă un pretendent la postul de primar. asta ca să nu mai pomenim de faptul că şi Ghilea pare că şi-ar dori mai degrabă o candidatură pentru şefia CJ Bihor.
mânăreala e mai clară tocmai în sondajul ce priveşte şefia Judeţului. PNL apare cu trei candidaţi, din care Voloşeniuc, vicepreşedintele în funcţie, smulge un “onorabil” 1,9%. Popa şi Tîrle au scoruri apropiate, 28 respectiv 21 de procente, însă nu e clar pe cine reprezintă preşedintele în funcţie, PNL sau PDL? şi aici voturile maghiarilor au fost împărţite “strategic”: între Kiss şi Cseke. aşa s-a ajuns la numai 14,8%, într-un judeţ a cărui populaţie maghiară trece de 30 de procente.
interesantă este şi observaţia scăpată probabil de cel ce a tălmăcit sondajul liberalilor: “Dacă ar candida în numele USL, Ioan Mang ar câştiga funcţia de preşedinte al CJ Bihor, cu 38% din voturi, conform sondajului Gallup, şi cu 45%, confrom celui al CSCI”.
vin şi spun, dacă alianţa USL ar fi în Bihor una cu adevărat onestă şi nu o încârdăşire dictată de la Bucureşti, Ioan Mang ar trebui să fie candidatul USL. asta pentru simplul motiv că, în conformitate cu datele sondajelor, preşedintele PSD câştigă. sigur, şi preşedintele PNL, Cornel Popa, poate deveni preşedinte, el fiind chiar mai bine cotat în sondaje, dar ar fi înţelept ca şi liberalii să mai lase de la ei.
altfel, cine ştie, pesediştii bihoreni şi-ar putea pierde apetitul electoral…
Doamne ce mă plictisesc! Iau, din când în când câte o carte, încers să citesc dar parcă şi conexiunile nervoase s-au topit. E cald, tare cald, deranjant de cald!
Noroc cu politica! Câte o ieşire de-a preşedintelui mă scoate din toropeală precum un pumn în piept. Roşia Montană nu e subiect! Sprijinul prezidenţial făţis pentru RMGC mă înfirbântă prea tare.
Alegerile, asta da temă de discuţii. Poate la un şpriţ în coaliţie… Despre “comasarea” alegerilor locale cu parlamentarele şi prezidenţialele s-au spus multe lucruri deştepte. Unul dintre ele aparţine bihoreanului Lakatos Peter, deputat UDMR. Dezbaterea despre proiectele locale se va pierde în vacarmul politic al alegerilor naţionale, zicea el. Aşa e, o să fie “varză”. Şi o să mai fie ceva: brambureală în toată regula. Să socotim: alegătorul va primi 7 buletine de vot. Să vedeţi voturi anulate! Loc de fraudă cât cuprinde… Cred că PDL nu are de câştiga din toată povestea asta decât speranţa – vagă – că, până în noiembrie 2012, s-o mai îndulci criza.
Ideea votului uninominal direct, fără matrapazlâcuri şi redistribuiri, e prea bună ca să treacă de clasa politică. În primul rând că nu vrea UDMR. Şi uite aşa ajungem direct la concluzie: mă aştept ca din toată povestea asta cu reforma sistemului electoral să nu se aleagă mai nimic. E doar un şpriţ de vară, cu multă apă chioară şi puţin vin, servit de preşedintele de la Golden Blitz.
Hai noroc!
judeţele au fost înfiinţate, la 1864, de Al.I.Cuza.
cândva, pentru a mă ajuta să-mi fac o idee despre cât de mare e New York-ul, cineva îmi spunea: “imaginează-ţi că ai merge, de la Borş, până la Cluj, tot prin oraş”. acum, ideea reorganizării administrativ-teritoriale a României, ne obligă să ne imaginăm că am avea de mers până în oraşul de reşedinţă al judeţului 6, cu oarece treburi.
Oradea – Cluj 152 km. dacă eşti din Satu Mare sunt 174 de kilometri iar până la Sighet 180 în cap! dacă trebuie să ajungi devreme, să zicem la un ghişeu, ori porneşti cu noaptea în cap, precum plecau odinioară ţăranii cu carele la târg, ori mergi cu o zi înainte. şi atunci nu poţi să nu te întrebi, unde e acel “mai bine”.
în anii totalitarismului, amestecul cetăţenilor, aduşi din cele mai diverse regiuni ale ţării în zonele industriale, a fost politică de stat. nu aveam dreptul să fim unul, nu era voie să fim asemenea, nu trebuia să ne lege nimic, era interzisă orice formă de solidaritate, comunitatea la fel! poate aceasta e explicaţia faptului că nu mai sare aproape nimeni să apere judeţele, că dezbaterea a luat o turnură politică, încadrându-se în tiparul îngust al luptei dintre putere şi opoziţie.
dacă nu mai trăim sentimentul că avem o ţară, de ce să ne mire că nu mai avem nimic, chiar nimic, care să merite apărat, care să merite preţul unei jertfe cât de mici?
acum se încearcă un alt fel de dezrădăcinare politică, un alt mod de a fi şterse identităţi. dacă reforma administrativ-teritorială devine realitate, aşa cum a fost ea gândită de cei la putere, unii dintre noi se vor simţi oameni fără un loc al lor.
suntem alienaţi şi nici măcar nu ştim asta…
trăim vremuri ciudate. unii trag de graniţele României şi trec peste limitele bunului simţ de parcă şi-ar căuta-o cu lumânarea, parcă ar vrea să ne sfâşie. poate că nu vor mai fi războaie, poate că măcar atât ne pot garanta “marile puteri” şi alianţele continentale ori internaţionale la care ne-am făcut parte, dar parcă toate semnele vor să ne atragă atenţia că s-ar pregăti un nou arbitraj teritorial. “politica este arta posibilului” şi unii chiar fac tot posibilul…
revizionismul s-a născut odată cu România Mare, dar parcă n-a fost niciodată – poate cu excepţia lunilor ce au precedat dictatul de la Viena – atâta de intens, de făţiş, de extins şi de bine reprezentat ca şi acum.
sărăcia ţării şi neputinţa autorităţilor noastre susţine iredentismul. repetatele cedări şi compromisuri, făcute de partide cu unicul scop al păstrării puterii, sunt egale cu un şir de trădări fără sfârşit. mă tem că vin vremuri şi mai tulburi.
numai cuminţenia şi înţelepciunea celor mulţi se mai pot opune furtunii.
“după lupte seculare…” care au durat trei zile şi mai bine, m-am redefinit identitar.
acum ştiu cum mă voi chema după ce reforma administrativ-teritorială a lui Traian Băsescu va deveni realitate şi eu voi fi unul din cetăţenii judeţului Şase.
acest om de tip nou se va chema: CLU-BI-SAT-MOR-JEANU!
am auzit de multe ori “Băsescu e nebun”. poate… un lucru e sigur, acum, punând în discuţie reorganizarea administrativă a ţării a deschis, conştient sau nu, poarta tuturor autonomiştilor. dacă rediscutăm graniţele interne, de ce nu le-am revizui şi pe cele externe? secui, transilvăneni, bănăţeni… nemulţumiţi de Diktatul de la Bucureşti şi-ar putea dori o altă organizare administrativ teritorială decât cea gândită de preşedinte.
UDMR nu e de acord cu formula prezidenţială. desigur, o vor pe a lor, cea cu mai multe judeţe-regiuni, inclusiv Harghita, Covasna, Mureş. te pomeneşti că de la prostia asta o să pice Guvernu’ Boc?! mai că-mi vine să mă dau cu udemeriştii. cu regiune “autonomă maghiară” cu tot, proiectul lor mi-e mai simpatic decât cel al preşedintelui, înghiţit pe nemestecate de PDL.
mă tot gândesc, iar, cum ar arăta Transilvania autonomă? cel puţin n-ar mai împărţi-o miticii după capul lor…
peste noapte, agitaţia exponenţilor locali ai PSD şi PNL, care se vor preşedinţi ai Consiliului Judeţean Bihor, a devenit ridicolă. pe cine am să votez eu preşedinte al Judeţului cu sediul la Cluj. poate pe Marga, ori pe Boc sau pe Dâncu fiindcă ei sunt singurii politicieni pe care îi ştiu în urbea de pe Someş. dezbaterea despre viitorul judeţului, propusă pentru vineri, 17 iunie, de senatorul Mang a rămas şi ea fără obiect. sau poate că nu e aşa. ar fi cel mai fericit moment în care autorităţile BIHORENE să îşi dea mâna şi să spună “NU!”.
că nu e de glumit! pe lângă descentralizate şi alte instituţii de care am mai pomenit aici, nu pot să nu mă întreb, mai departe, ce se va întâmpla cu muzeul Ţării Crişurilor, cu filarmonica, cu teatrul, cu Biblioteca Judeţeană, cu Spitalul Judeţean şi cu alte multe instituţii ce “acopereau” judeţul Bihor?
drama noastră e că în partidul de guvernământ nu prea e cine să se bată pentru judeţul Bihor. Bot a dezertat, Filip a plecat iar pe Seremi nu-l văd luându-se de gât nici măcar cu Boc, dar atunci cu Băsescu.
să nu ne lăsăm, să fim bihoreni măcar o dată…
în loc de PS: apropo, cu FC Bihor ce facem?!
