mai bine…

… penal, decât ziarist.

spaima că dl. Tokes ar putea câştiga procesul de presă pe care mi l-a intentat nu mă lasă să dorm noaptea. nu glumesc, că nu-i de glumă.

azi noapte, pe la trei, socoteam că erau mai bune vremurile când, pentru calomnie, se dădea puşcărie.

să luăm cazul meu. cât mi-ar da, 6 luni, maxim un an? fiindcă sunt cuminte, la prima abatere etc. aş fi scăpat cu suspendare sau, cel mai rău, cu două luni de închisoare.

n-o să mă credeţi, dar – decât să-i dau preacinstitului ex-episcop 70.000 de lei, aş prefera să fac puşcărie. argumentul e simplu: azi mai uşor te scapi din puşcărie, decât să ieşi din sărăcie.

ca să achit pretenţiile “reclamantului”, n-am încotro, trebuie să-mi vând casa, garsoniera adică. asta înseamnă că voi rămâne pur şi simplu pe drumuri. sper să nu fie cazul, dar imi pot lesne imagina că un om în situaţia asta poate, foarte lesne, să ajungă la periferia societăţii, un homeless. eu unul nici nu-mi pot imagina viaţa fără biblioteca mea, fără biroul meu, fără calculatorul de acasă, fără liniştea în care, uneori, scriu…

acu’ stau şi mă intreb dacă îmblânzirea pedepselor pentru calomnie, scoaterea lor de sub incidenţa legii penale, nu e o chestie perversă, cu două tăişuri. scapi liber, dar – de fapt – eşti trântit la marginea societăţii, transformat într-un paria mai detestabil decât un infractor de drept comun, aproape un om fără nicio şansă.

una peste alta, cum spuneam: mai bine penal, decât ziarist! aşa că, vă rog: ARESTAŢI-MĂ!!!